Păpădiile vieții mele

Încă de când eram mică,am fost fascinată de păpădii.Erau atat de frumoase,parcă venite de pe alt tărâm.

De fiecare dată cand vedeam o păpădie,fie că era crescută pe lângă o bordură de trotuar,fie că era crescută pe un câmp,o luam,îmi puneam o dorință și suflam în ea.Îmi plăcea să cred că fiecare puf al ei,zbura până la Cer,unde Doamne-Doamne îmi auzea dorința.

Nu demult,am văzut acest citat pe internet:”Sunt doar o păpădie,dar m-am îndrăgostit de un trandafir.”

Mi-a plăcut atât de mult,și totuși,ceva nu se potrivea.Păpădiile au o frumusețe atât de aparte!Nici o floare pe lumea asta nu are puful frumos al păpădiei și nici nu inspiră speranța pe care ți-o inspiră păpădia.Până și pe limba engleză(dandelion) are un nume care te duce cu gandul la magie.

Așa că,de ce să spui că ești DOAR o păpădie?Prin însăși simplitatea și naturalețea ei,păpădia este una dintre cele mai minunate si deosebite flori din această lume. 

Poate că tu,te vezi DOAR ca pe o păpădie,dar eu îți spun din tot sufletul și cu multă admirație,că ești una dintre cele mai frumoase păpădii pe care le-am văzut vreodată!

Îmi place să cred că eu însămi sunt ca o păpădie.Naturală,simplă si magică.

Toate momentele frumoase pe care le-am trăit singură sau alături de diferite persoane,toate momentele de bucurie,fericire,entuziasm,speranță,spontaneitate..toate aceste momente sunt minunate păpădii care au trecut pe langă mine,împrăștiindu-și puful și magia în jurul meu.

Atât de multă lume folosește expresia:”Ești ca o floare!” atunci când vor sa descrie o persoană frumoasă din viața lor.Și majoritatea oamenilor,când aud această expresie,se gândesc cel mai probabil la un trandafir,o lalea sau poate chiar un crin...dar cine se gândește la o păpădie?

Cine s-ar gândi la o buruiană?Pentru că, din nefericire,mulți oameni văd păpădiile ca pe niște buruiene.Ei uită cât de multe zile frumoase și câtă speranță au oferit acele păpădii(care nu se sfiesc să creasca chiar și la marginea drumului asfaltat) oamenilor care au trecut pe lângă ele și care și-au trimis dorințele sau mulțumirile către Cer.

De fiecare dată când va simțiți inferiori față de ”trandafirii” din jurul vostru,aduceți-vă aminte:

Degeaba ești trandafir,dacă te comporți ca o buruiană.” :-)

Vrei sa fim prietene?

Nu am putut sa ma abtin sa nu va povestesc despre ceva ce am vazut azi intr-un parculet de copii. :-)
O fetita ,de 4-5 anisori,se dadea pe un leagan de 2 persoane,singura.
Langa,se afla inca o fetita,tot de varsta ei,care se indrepta cu hotarare spre ea.
-Cum te cheama?i-a zis.
-Andreea Rebeca.
-Pe mine Sara.Vrei sa fim prietene?
Cand am auzit aceasta intrebare atat de copilareasca si inocenta,gura mea s-a destins intr-un zambet pana la urechi,si la fel si cea a parintilor fetelor.
Cele doua fetite au continuat sa se dea impreuna pe leagan si sa discute.
M-am bucurat sa vad cat de multa bucurie poate aduce inocenta sufletului unui copil.O intrebare atat de frumoasa:"Vrei sa fim prietene?".
De multe ori,adultii uita sa fie copii,sa fie spontani,puri,inocenti si se ingroapa in tot felul de griji incat uita de bucuria pe care ti-o aduce simplitatea si dragostea persoanelor care te inconjoara si sunt in jurul tau.
Vreti sa fim prieteni?:-)

Haideti sa iubim!

Imi este dor sa iubesc cu adevarat. Sa iubesc atat de mult incat sa simt ca inima mea se topeste de la atata caldura,de la atata dragoste.
Uneori uit cat de mult are nevoie sufletul omului de dragoste,de afectiune,de grija.
Uneori uit cat de mult ma iubeste Dumnezeu,uneori uit ca el este nu in stanga mea,nu in dreapta mea,nu in fata sau in spatele meu,nu deasupra sau dedesubtul meu,ci chiar AICI,cu mine.Chiar aici,in INIMA mea.
Daca lasam timpul sa treaca si ranile ni se intiparesc pe suflet fara sa fie vindecate,incepem sa uitam de toate persoanele din viata noastra care ne iubesc,uitam sa ne apreciem,sa ne iubim,sa ne ingrijim,si mai presus de toate,uitam ca avem un Tata care vegheaza asupra noastra clipa de clipa,care ne iubeste,care ne ADORA si care ne iarta,orice am face.
A trecut atata vreme de cand nu am mai postat pe acest blog,care face parte din sufletul meu.
A trecut atata vreme de cand am uitat sa imi pansez inima cu darnicie si recunostinta.
A trecut atata vreme de cand m-am departat nu doar de mine insami ci si de Dumnezeu.
A trecut atata vreme de cand am uitat ca am nevoie de grija,de iubire,de atentie,si nu doar din partea celor din jur,ci mai ales din partea mea.
Imi dau seama ca imi este atat de dor sa traiesc cu ADEVARAT. Sa simt ca zbor,sa imi aud bataile inimii...sa simt ca sunt vie si ca viata curge prin mine.
Simt cum incet incet ies din perioada mea de amorteala,din perioada in care sentimentele si emotiile mele au amortit,negasindu-si puterea de a iesi la suprafata.
Acum,mai mult ca oricand,simt ca am nevoie nu doar de iubirea lui Dumnezeu,ci si de iubirea mea.
Am nevoie sa ma iubesc,sa ma apreciez mai mult si sa am grija de mine.De asemnea,am nevoie sa port grija celor din jurul meu,sa ii iubesc,sa ii hranesc cu dragoste pana cand sufletul lor se va umple el insusi cu dragostea sadita in ei.
In lumea asta,atat de mare,ce conteaza CU ADEVARAT?
Conteaza cumva daca omul din fata ta are masina sau nu,daca sta la casa lui sau in chirie?Daca are bani sau e sarac?Conteaza daca merge duminica de duminica la biserica?Conteaza ce religie sau ce nationalitate e?Conteaza toate aceste lucruri la un om?
Un om adevarat,stie ce sa caute in fratele sau sora din fata lui.Stie ca toate cele enumarete mai sus nu conteaza.
Un om adevarat stie sa caute ce SUFLET are cel de langa el si nu ce haine poarta.
Din nefericire,uneori suntem nedrepti fata de noi insine.
Ne uitam la noi,ne privim in oglinda si zicem:"Hm,ce-i asta?De ce arati in halul asta?Nu stii cum sa iti mai acoperi suferinta?".
Uneori pur si simpu ne ignoram pe noi insine,pentru ca este mai usor.Este mai usor sa fugim,sa trecem peste nefericirea evidenta din ochii nostrii si sa ne vedem in continuare de viata.Si de multe ori,facem asta ani de zile,si viata trece pe langa noi,fara sa ne dam seama la timp ca e de ajuns!
Ca am fugit destul si ca a venit timpul sa ne uitam cu adevarat in ochii nostrii,in sufletul nostru si sa nu mai fugim de noi insine.
Si da,iimi dau seama ca a venit timpul sa spun:"Sorina,te recunosti?Recunosti ceea ce esti?Recunosti ceea ce ai devenit?Esti fericita?"
Iar daca raspunsul meu va fi nu,atunci a venit timpul sa fac schimbarea de care are nevoie inima mea.
A venit timpul sa am mai multa grija de mine,de coi din jur,de planeta.Grija si iubire.Doua lucruri atat de vitale pentru a te simti intreg.
Ar trebui sa se organizeze o campanie care sa imparta dragoste intregii lumi. :-)
Pentru ca adevarul este ca majoritatea dintre noi am uitat CINE suntem cu adevarat.
Si a venit timpul sa ne readucem aminte.

O scrisoare către tine ツ

Dragul meu cititor,

Când a fost ultima dată când ai râs până te-a durut stomacul?Când a fost ultima dată când ai iubit atât de mult incât simțeai că mai ai puțin și plutești?
Când a fost ultima dată când te-ai bucurat de o floare așa cum te bucuri de un sărut și ai oferit un dar cu toată inima?
Poate că iți este dor de pace,armonie,dragoste..
Poate că uneori te simți singur deși ești înconjurat de oameni, sau poate că uneori nu ai nici măcar o singură persoană pe care să o poți suna cand te simți rău.
Cu siguranță ai trecut prin multe incercări dificile de-a lungul vieții tale..Poate că uneori ai iubit pe cineva care nu a meritat atât de mult iubirea oferită de tine.
Poate că uneori te-ai simțit neîmplinit din cauza suferinței provocate de lipsurile materiale.
Poate că uneori ai vrut să faci mai mult dar nu ți-ai găsit curajul.
In viața ta au existat pierderi,regrete si suferințe.Dar de asemenea au existat clipe frumoase petrecute alături de persoana iubită,alături de familie si de cei dragi.Au existat momente de inspirație în care te-ai simțit entuziasmat si bucuros de posibilitatea unor noi inceputuri.
Așa este viața,plină cu de toate:momente dulci, amare,sarate sau poate acre.
Poate că grijile te-au copleșit și nu mai știi încotro să te mai îndrepți.Ai inceput să privești mai mult în jos decât in sus,spre cer..spre Doamne-Doamne.Ai uitat să fii întotdeauna plin de viață și ți-ai pierdut încrederea în tine.
Sunt zile în care te condamni și te învinovățești din cauza anumitor decizii pe care le-ai luat..
Fii ințelegător cu tine,acordă-ți libertate,dă-ți voie să speri..Acordă-ți dreptul de a visa și de a lua hotărârea care iți îndrepta pașii spre schimbarea pe care-o dorești să apară în viața ta.
Eliberează-ți sufletul de poverile trecutului si lasă-l să plutească in voie,liber.
Bucură-te de căldura si lumina ce ți-o aduc mângâierea razelor de soare pe obrazul tău brăzdat de trecerea timpului.
Bucură-te că ochii tăi au avut ocazia să vadă și să cunoască atâtea lucruri.
Caută să-ți descoperi pasiunea sufletului tău,și fii liber!Nu,tu nu trebuie să depinzi de nimeni!Tu poți fii liber,fericit si cu deplină încredere în tine.Tu poți fi mândru de tine pentru că ai reușit să iți îndeplinești până și un scop mic.
Hrănește-ți inima cu dragoste zi de zi și iubește-te pe tine însuți,căci ești minunat!Nu uita asta!
Nu îi mai lăsa pe cei din jurul tău să îți spună cine ești sau ce poți face.
Ridică-te la așteptările pe care ți le dorești,dar nu uita niciodată să porți cu tine smerenia și compasiunea pentru cei din jurul tău.
Promite-ți să fii atat de puternic,incât nimic să nu iți tulbure liniștea sufletească.
Promite-ți sa gandesti bine despre tine si sa arati asta lumii intregi,nu prin cuvinte mari,ci prin fapte marete.
Aduțti întotdeauna aminte de copilul din tine,pur si inocent,gata intotdeauna să sară în ajutor!
Păstrează comorile sufletelui cât mai strâns și nu lăsa pe nimeni sa ți le ia de lângă tine,căci acestea sunt cele mai de preț lucruri pe care le ai.
Iartă ziua de ieri,fructifică ziua de azi și ai speranță pentru ziua de mâine.
Esti minunat,nu renunța niciodată la comorile pe care le ai..nu renunța niciodată la TINE!
Nu mai ține cont de vârsta pe care o ai,ci îmbucură-ți sufletul și apreciază-l! Trăiește viața la care ai sperat,oferă-ți șansa asta!

O poveste

De cand ne-am nascut,de cand am vazut pentru prima data lumina acestei lumi,ne-am inceput propria noastra poveste.Poveste care ete incompleta,si asa va fi pana vom muri.Poveste care poate fi indreptata si modelata,poveste care poate ajunge sa fie intiparita in inima unui om pentru totdeauna.Dumnezeu ne-a dat puterea de a ne modifica povestea,de a o modela,de a o face pe placul inimii noastre.Dar haideti sa o facem si pe placul inimii lui Dumnezeu.Haideti sa facem povestea noastra de viata o poveste plina de greseli,pentru ca suntem oameni,dar fara regrete.
O poveste plina de iertare daruita noua insine si semenilor nostri.
O poveste plina de intelgere,compasiune si omenie.
O poveste plina de respect nu doar pentru cei din jur ci si pentru noi insine.
O poveste plina de dragoste,iubire,ajutor,prietenie.
O poveste cu lacrimi si cu zambete.
O poveste care sa ne faca sa vrem sa o rescriem din nou si din nou,pentru ca nu este orice poveste,ci povestea noastra.
Povestea noastra de viata.Imaginati-va o cat de norocosi si cat de iubiti suntem.Numai gandul ca Doamne-Doamne nu ne paraseste in nici o clipa a vietii noastre,ca nu ne invinovateste.Singurii care o facem suntem noi.
Ar fi frumos ca lumea sa invete sa se iubeasca mai mult,sa aiba grija mai mult de sufletul sau.Sa ierte si nu sa condamne,caci singurii care avem de pierdut suntem noi insine,pentru ca ne impovaram sufletul cu atatea condamnari si suparari,incat nu mai avem loc pentru dragoste,bucurie.
Care este povestea ta?



Sorinna B.