Speranta

Sigurul lucru la care ma pot gandi in acest moment este acesta:Sigurul sentiment mai puternic decat frica,este speranta.

Si cu cat ma gandesc mai mult la asta,cu atat imi dau seama cat de adevarat este.

In viata noastra,am intampinat greutati,piedici,dar si bucurii.

De multe ori avem impresia ca bucuriile au fost mai rare decat greutatile.

Dar nimeni si nimic,niciodata,nu ne va putea fura sufletul:nici macar o greutate,nici macar o piedica,nici macar o suferinta,nici macar o infrangere.

Si asta,pentru ca asa ne-a creat Doamne-Doamne.

Pentru ca ne iubeste si ne pazeste in orice clipa,chiar daca de multe ori nu ne dam seama.

"Iubiti-va pe voi insiva"-ne spune el de multe ori.

"Ati uitat sa va bucurati sufletul si ati uitat sa mai fiti copii.Ati uitat pentru ce v-am creat.Ati uitat cine sunteti cu adevarat.

Dar nu-i nimic.Eu sunt aici,clipa de clipa,pentru a va reaminti.Sunt aici clipa de clipa,pentru a va imbratisa in momentele grele si pentru a va sustine sa pasiti peste greutati.

Da,Eu chiar sunt aici."

Asta cred eu ca ne-ar spune,daca l-am asculta.

Iar eu va pot spune un singur lucru:

Aveti speranta pentru ziua de maine,iertati ziua de ieri si ucurati-va de ziua de azi.

Oameni frumosi..ツ

Odata,un om s-a indragostit nebuneste de o femeie.Ea era intruchiparea unui inger:frumoasa si simpla.Singura problema era ca el nu era doar mic de statura ci si cocosat.
De fiecare data cand il vedea,ea isi intorcea capul in alta directie,nefiind in stare sa se uite la el.
Se apropia timpul,iar el trebuia sa plece.Intr-o dimineata,isi lua inima in dinti si urca in camera ei,pentru a-i vorbi pentru ultima oara.Cand intra,ea isi aplecase capul,stand cu fața in pământ si neputându-se uita la el.
-Tu crezi in casatoriile stabilite in Cer?intreba el.
-Da..
-Si eu.Cand am fost in Cer,inainte de a ma naste,Dumnezeu mi-a aratat cine va fii sotia mea pe Pamant.De asemenea mi-a zis si ca va avea o cocoasa mare.Eu,mahnit,i-am raspuns:"Doamne,o sotie cu o cocoasa?Asta e prea mult!Te rog,da-i ei frumusetea si lasa-mi mie cocoasa."
Din acel moment,femeia s-a uitat drept in ochii lui,ramanandu-i o sotie devotata pe viata.

Ne comportam de parca am stii tot,dar defapt nu stim nimic.Spunem ca suntem constienti de viata noastra,de lucrurile care ne inconjoara,dar defapt nu suntem.Nu ne dam seama cum este cu adevarat viata noastra.
Nu ne dam seama de anumite lucruri care s-ar putea intampla,cum ar fii pierderea unui prieten,membru al familiei,persoanei iubite sau chiar unei maini sau a unui picior
Nu ne dam seama cat de bogati suntem si cate avem defapt!Zilnic,ne plangem de lucruri minore cum ar fii:"vanzatoarea e la cafenea mi-a dat un Cappuccino prea rece" sau "ce coada imensa este la supermarket!"
Nu ne dam seama de multe.Si pentru ca nu ne dam seama,nu stim sa ne apreciem viata asa cum se cuvine.Facem lucuri fara placere,irosindu-ne viata.Mai mult de 50% din oameni merg la un loc de munca care nu le place!
Si totutusi.continuam.Continuam sa ne facem rau singuri,cautand scuze,dand vina pe altii,intrand in depresii,neiertari,suferinte si boala.
Nu il mai auzim pe Dumnezeu.
Nu-l auzim cand ne vorbeste si cand ne arata frumosul!
Uitam sa iubim,sa fim buni,sa daruim.
Uitam sa ne bucuram de viata asa cum e si din pacate,de multe ori avem nevoie de o trauma adanca pentru a ne da seama ca viata noastra ar nevoie de o schimbare.
Uitam sensul,scopul, cu care am venit pe acest Pamant.Nu trebuie sa ne invinovatim pentru asta,dar trebuie sa avem curajul sa facem ceea ce este cu adevarat bine pentru noi!Sa ne inaltam sufletul si sa devenim niste oameni frumosi!
Haideti sa rasoandim frumusete impreuna,zi de zi!Caci nu este rasplata mai mare decat bucuria pe care o simti cand vezi bucurie in jurul tau!

ツ 

Oamenii care isi urmeaza visurile nu sunt slabi sau creduli...ci sunt cele mai puternice fiinte create de Dumnezeu!

Despre mersul la biserica..

De cand eram mica intre mine si mama mea se iscau neintelegeri legate de mersul la biserica in fiecare duminica.Mama,intotdeauna a fost(si este) o persoana minunata,dar mai dificila.Era atat de greu sa iei o decizie care sa nu o supere si pe ea.

Ea imi spunea ca e bine sa merg la biserica in fiecare duminica,iar daca nu mergeam se supara.De multe ori imi spunea ca fac lucruri din ambitie sau din nepasare.Incepusem sa devin frustrata si suparata,incepand sa asociez mersul la biserica cu stres si suparare.Eu stiam si credeam ca mersul la biseric nu trebuie sa fie ceva obligatoriu ci un lucru venit din suflet,atunci cand simti nevoia si iti doresti sa mergi.Imi doream sa merg la biserica pentru ca simt asta,nu pentru ca imi zice mama.

De aceea,va sfatuiesc si pe voi dragii mei cititori,sa nu mergeti la biserica de gura altora,ca sa aratati cine sunteti sau doar pentru ca asa se face.Pentru ca astfel nu mergeti pentru Dumnezeu ci pentru oameni.

Biserica ar trebui sa fie un loc sfant,linistit,unde sufletul nostru poate merge sa se reculeaga,sa se roage sau sa asculte cantari frumoase.

Dar din pacate,am ajuns sa facem anumite lucruri doar pentru ca "asa se face" sau de gura lumii.

Cei mai frumoasi suntem cand suntem sinceri,onesti si puri.

Cei mai frumoasi suntem cand facem bucurii sufletului nostru si ii multumim lui Dumnezeu cat mai des pentru tot ce ne-a oferit si ne ofera.

Sfatul meu legat de mersul la biserica este unul simplu.

Mergeti atunci cand simtiti si cand vreti sa o faceti pentru Doamne-Doamne.

Va doresc o zi frumoasa asa ca voi! 

ツ

Mi-am dat seama..

De-a lungul timpului,i-am lasat prea mult pe cei din jurul meu sa imi spuna cum sunt si sa ma invete cum sa traiesc.
I-am lasat prea mult sa imi afecteze sufletul datorita judecatilor lor aspre.
I-am lasat sa imi raneasca si sa imi scada increderea in mine,prin cuvinte rele si reci.
I-am lasat sa imi faca rau.
Dar cel mai important este faptul ca la un moment dat am inceput sa-i cred.
Am inceput sa ii cred pe ei si nu pe mine.
Am inceput sa ascult de ei si nu de Dumnezeu.
Dar acum,mi-am dat seama.Mi-am dat seama ca doar eu simt cu adevarat durerea si urmarile deciziilor gresite pe care le-am luat.
Mi-am dat seama ca nimeni nu merita sa fie judecat.Indiferent ce ar fi facut.
Dar acum stiu.Stiu si voi avea mai multa grija de mine si de cei pe care ii iubesc.
Acum stiu sa imi iubesc trupul,sufletul si mintea.
Acum stiu sa ma incred in Doamne-Doamne,si nu in cei care imi vor raul,poate chiar inconstient.
Acum stiu ca desi e greu,pot sa iert.Pot sa iert si sa iubesc din nou.
Acum stiu sa sar peste piedici,obstacole,rautati,judecati.Stiu sa sar peste prejudecatile lumii in care traiesc.Stiu sa imi cladesc viata asa cum stiu eu cel mai bine.Iar greselile mele vor fii intotdeauna ale mele si nu ale celorlalti.
Acum stiu sa iert mai mult si sa iubesc mai mult.
Acum stiu sa ma incred tot timpul in Dumnezeu.
Acum stiu sa traiesc mai bine decat traiam inainte.Iar maine voi stii sa traiesc mai bine decat stiu azi.
Si asta,doar pentru ca stiu ca am pe cineva in care ma pot increde intotdeauna.In El.

Suntem infiniti..ツ

De multe ori intr-o viata spunem:"M-ai ranit atat de tare,nu voi mai putea iubi niciodata.",sau "Nu cred ca voi mai putea iubi vreodata."
Uneori,in acel moment,cand totul pare ca se darama in jurul nostru,simtim ca nu mai suntem capabili sa oferim dragoste nici chiar noua insine.Simtim ca acea/acele persoane ne-au ranit atat de tare incat inima noastra sta sa ne iasa din piept.Dar daca ar fi sa va spun ceva acel lucru ar fi:Suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Asa cum izvorul dragostei Lui este infinit,asa si izvorul dragostei noastre este infinit.
In rest,suntem oameni.
Dar dragostea,bunatatea,intelegerea, sunt ceea ce ne fac infiniti.

Castelul tau..ツ

Sufletul tau este castelul tau.
Ai grija ce oameni lasi sa intre in el.Pe cei murdari,lasa-i la poarta,iar cand daca se vor reintoarce peste ceva timp curati,invita-i inauntru.
Pastreaza-ti castelul curat,ingrijeste-l zi de zi,si astfel vei fi cel mai fericit stapan.
Cand simti ca ti se murdareste sufletul,curata-l,ingrijeste-l,dar nu il invinovati.
Fa-l sa tresalte de bucurie in fiecare zi prin lucruri bune,prin fapte bune,prin ganduri bune.
Deschide ferestrele castelului tau de fiecare data cand simti ca nu mai ai aer.Improspateaza-l cu mirosul florilor din gradina ta,si invioreaza-i camerele.
Vad zilnic multi oameni care fac o munca care nu le place,termina programul,se duc acasa,mananca si dorm.
Vad zilnic oameni frustrati datorita faptului ca nu fac nimic pentru a-si intretine castelul.

Sorinna B.

Tu simti,nu ei.. ツ

Nimeni nu a simtit vreoadata ceea ce ai simtit tu.
Nimeni nu a trait vreodata ceea ce ai trait tu.
Nimeni nu stie ce ai avut,ce ai pierdut.
Nimeni nu stie zilele sau noptile in care ai plans.
Nimeni nu stie de diminetile in care te trezeai cu ochii umflati din cauza plansului.
Nimeni nu stie cu adevarat suferintele sau bucuriile tale.
In acest caz,de ce in majoritatea cazurilor acel "Nimeni" te judeca intotdeauna?Judeca felul in care te imbraci,felul in care mananci,felul in care te porti..
Nimeni.Chiar nimeni nu iti poate spune cum esti tu cu adevarat,ce simti tu cu adevarat.Pentru ca asta a fost intotdeauna intre tine si Doamne-Doamne.
Asa ca,nu asculta rautatile din partea celorlalti.
Iar ca un sfat,incearca sa nu fii si tu un "Nimeni".
Fii cat mai bun posibil,iar cand nu ai nimic bun de zis,incearca sa ajuti.
Iar daca ti se refuza ajutorul,nu fii suparat,caci nu stii prin ce trece acea persoana.Cel mai frumos este sa fim alaturi unii de altii,dar NU sa ne  folosim unii de altii.
Cel mai frumos e sa fim sinceri si buni.
Caci ce-i frumos,e Dumnezeu.
Iar un citat care mie mi-a placut foarte mult,caci de cele mai multe ori este adevarul. :) :
"Fii bun cu oamenii care nu sunt.Ei au nevoie de bunatatea ta cel mai mult."

Mesajul de azi,17 Septembrie 2013

Cand nu mai vedem iesirea,cand nu mai avem nimic de pierdut,sau din contra,avem multe de pierdut,tot ce putem face este sa multumim.
Tot ce putem face este sa continuam sa iubim.
Tot ce putem face este sa iertam !
Tot ce putem face este sa avem credinta.
Tot ce putem face este sa avem rabdare.
Asta e tot.. :)

Multumesc...ツ

Azi,aleg sa multumesc pentru fiecare lucru care e in jurul meu,in viata mea,in inima mea.
Azi,multumesc pentru muntii care ating cerul,apele care reflecta razele aurii ale soarelui.
Azi,multumesc pentru curgerea lina a norilor de pe cer.
Azi,multumesc pentru linistea tainica ce ma inconjoara si care imi vorbeste despre Tine cu fiecare pala de vant.
Azi,multmesc pentru ca Tu ai binecuvantat pamantul cu frumusete,culoare,gingasie,roade.
Azi,multumesc pentru ca m-ai adus in aceasta lume,pe aceasta planeta.Viata,este minunata!Este minunat sa fiu oaspetele tau!
Azi,multumesc pentru ultimele cantari ale pasarilor,care zboara spre alte locuri calde de pe acest Pamant.
Azi,multumesc pentru fosnetul linistitor al frunzelor si pentru mireasma proaspata a diminetii.
Azi,multumesc pentru parfumul florilor.
Azi,multumesc pentru multimea de culori cu care sunt pictate fructele,multumesc pentru formele nemaivazute ale semintelor.
Azi,multumesc pentru stralucirea fiecarei picaturi de roua.
Azi,multumesc pentru lumina care este peste tot in jurul meu.
Azi,multumesc pentru mireasma florilor,adirea vantului,paleta de culori cu care ai zidit lumea.
Azi,vad Marea ta frumusete,in cele mai Mici lucruri.In cele mai mici flori.Intr-o picatura de ploaie in care se reflecta curcubeul.
Azi,multumesc pentru ca exist.Pentru ca traiesc si nu doar supravietuiesc.Pentru ca mi-ai dat ochi ca sa vad si suflet ca sa simt.
Azi,multumesc pentru ca sunt om,cu defecte,cu greutati..si totusi,Tu continui sa iti arati frumusetea si sa imi daruiesti trairi noi.
Azi,iti multumesc pentru viata pe care o am.
Azi,mi-am dat seama ca problemelele,dificultatile,grijile,sunt trecatoare,iar ceea ce ramane neschimbat,zi de zi,clipa de clipa,este frumusetea care ma inconjoara.

Scrisoare catre Doamne-Doamne..

Doamne,
Azi am nevoie de ajutorul tau.
Azi am nevoie de Tine.Si nu numai azi,ci in fiecare zi a vietii mele.Mi se intampla uneori sa ma simt singura,si atunci ma apuca durerea de stomac si ma simt ca si cum nu as avea nici un rost pe lumea asta.
Dar Tu esti mereu langa mine,sa imi amintesti cat de valoroasa si norocoasa sunt pentru ca Tu ma iubesti.
Si pentru ca Tu esti langa mine,si iti trimiti ingerii Tai sa ma tina strans in brate,imi recapat forta si imi indrept fața catre o noua zi.Cu mai multa incredere.Cu mai multa credinta.
Si ma straduiesc.Ma straduiesc sa vad lumea cu alti ochi.Ignor problemele ce ma inconjoara,sperand ca ele vor disparea de la sine.Dar nu dispar.Si imi vine sa plang pentru ca ma simt atat de neputincioasa.Si totusi,Tu esti aici,langa mine,si ma incurajezi.Iar incurajarea care mi-o oferi Tu,face mai mult decat 1000 de cuvinte.Si astfel,pornesc la drum cu incredere,iar problemele mele incep sa dispara.
Si iti multumesc pentru asta clipa de clipa.
Iti multumesc pentru fiecare secunda in care ai fost alaturi de mine cand nimeni altcineva nu era.
Iti multumesc prin faptul ca respir,si continui sa merg prin viata.
Iti multumesc prin faptul ca nu renunt la visele mele.
Iti multumesc prin faptul ca sunt o luptatoare.
Pentru ca stiu,ca asta iti doresti.Mi-ai spus-o de atatea ori:Fi puternica,ai incredere in tine si in Mine,Eu iti sunt mereu alaturi!
Si in acest moment,iti multumesc,Tata.
Iti multumesc,pentru ca asta e cel mai frumos lucru pe care il pot face pentru a-mi arata recunostinta.
Am gresit mult.Am ranit si am fost ranita.Poate ca inca nu i-am iertat suficient pe cei care m-au ranit.Dar o voi face.Incet incet.Pas cu pas.O voi face.
Si asta,pentru ca stiu ca esti mereu cu mine.Ma sustii.Chiar daca ochii mei nu te vad,sufletul o face.
Chiar daca nu te pot atinge,iti simt imbratisarea.Fiecare bataie a inimii mele imi spune ca esti aici,cu mine.
Am nevoie de Tine!Am nevoie da Tine,asa cum un bebelus are nevoie de dragostea mamei in primele lui zile de viata.
Am nevoie de Tine,asa cum un om are nevoie de iubire.
Si iti multumesc din nou,pentru ca indiferent cate lucruri rele am facut,Tu nu m-ai parasit niciodata.Din contra,Tu m-ai invatat sa iubesc.
Tu m-ai invatat sa traiesc.
Tu m-ai invatat bunatatea.
Da..uneori mi-e frica sa gresesc,dar stiu ca indiferent ce as face Tu nu renunti la mine.
Asa ca nu pot exprima in cuvinte ceea ce simt pentru Tine.
Singurul lucru care ti-l pot spune este,
Te iubesc!

Meriti...ツ

Meriti sa traiesti,asa cum un porumbel merita sa fie liber.
Meriti sa zambesti,asa cum un copac merita sa inverzeasca in fiecare primavara.
Meriti sa iubiesti,asa cum pamantul merita sa primeasca razele soarelui.
Meriti sa fii liber,asa cum o carte merita sa fie savurata.
Meriti iubirea lui Doamne-Doamne,asa cum El o merita pe a ta.
Va doresc o zi minunata!

Renuntam la Dumnezeu?!

Bunatatea este vazuta ca o slabiciune.
Apreciem mai mult lucrurile materiale care ne inconjoara decat persoanele care ne inconjoara.
Ii judecam pe unii oameni dupa bunurile care le au,fara sa ne uitam in sufletul lor.
Cum sa intalnim,cum sa gasim dragostea,daca nimeni din jurul nostru nu o poarta?
Daca nici macar noi nu o purtam?
Am ajuns sa ascultam din nou si din nou povestile de dragoste din povesti,faptele de prietenie si bunatate din povesti,uitand ca acestea pot avea loc si in viata reala.
Suntem inconjurati de cat mai multe tehnologii noi:IPhone-uri,IPad-uri,tablete,si din ce in ce mai putin de bunatate.Lasam in spate pesoanele care tin la noi.
Ce au devenit bisericile?Un salas al lui Dumnezeu,unde putem gasi liniste suflteasca si un loc bun de rugaciune?Nu..
In putin locuri mai gasim asa ceva.Pana si cand mergem la biserica,o facem pentru ca "asa se face duminica",am devenit roboti.Cand intri in biserica si pui o intrebare mai diferita,oamenii se uita la tine,judeca felul in care te rogi,cum te imbraci,judeca,judeca,judeca.Ce am ajuns sa facem?Sa judecam?!Noi,niste simpli oameni am ajuns sa judecam fiecare persoana pe care o intalnim,pana si pe cele pe care nu le cunoastem?!Iar Dumnezeu,care e mare,puternic nu ne-a judecat deloc,nici macar o data,de cand ne-am nascut!
Credem ca suntem cei mai buni,cand de fapt suntem cei mai mici.
Devenim egoisti iar cand avem nevoie de ajutor ni se intoarce spatele in multe locuri.
"Cu totii cautam dragostea,dar trecem unii pe langa altii ca niste roboti."
Un citat adevarat..din pacate.Cu cat fugim mai mult dupa bani,cu atat ne indepartam mai mult de Dumnezeu.
Si toate astea pentru ce?Putem mai mult!
Putem sa ajutam mai mult.
Putem sa daruim mai mult.
Putem sa zambim mai mult.
Putem sa iubim mai mult.
Putem sa traim mai mult.
Putem fi mai buni!
Putem fi mai oameni.

Mi-am dat seama...

Azi,mergand spre casa,mi-am dat seama ca noi oamenii,putem fi minunati,daca vrem.
Mi-am dat seama ca daca ne dam putin silinta,putem fi cei mai buni copii din lume,iar Tatal nostru,ar putea fi mandru de noi.
Mi-am dat seama ca este alegerea noastra daca vrem sa facem bine sau rau.
Mi-am dat seama ca putem fi darnici,si ne putem gandi la binele celui de langa noi fara astptam ceva in schimb.
Mi-am dat seama ca putem zambi si rade.
Mi-am dat seama ca langa noi,se afla permanent Cineva,care ne vegheaza si ne protejeaza.
Mi-am dat seama ca desi multi dintre noi nu suntem constienti de asta,Dumnezeu ne iubeste.
Mi-am dat seama ca am venit pe aceasta lume ca niste copii si din pacate,am devenit prea mult adulti.
Mi-am dat seama ca ne nastem plangand,prima noastra actiune cand venim pe lume est sa plangem.Probabil nu vrem,plecam din siguranta de Sus,din siguranta fizica din burta mamicii,si iesim plangand.
Dar de asemenea,mi-am dat seama ca plecam de pe lumea asta tot plangand.Plecam cu lacrimi in ochi,pentru ca ne-am indragostit de viata pe Pamant.
Plecam cu lacrimi in ochi pentru ca ne-am indragostit de diferitele moduri prin care Dumnezeu ne arata ca e cu noi.
Ne-am indragostit de viata.
Asa ca,haideti sa il vedem pe Dumnezeu peste tot in jurul nostru,pentru ca stiu,ca El este aici clipa de clipa.
Mi-am dat seama ca il iubim si ca suntem asemenea lui.

Nu mai suntem oameni!

Cu parere de rau,spun ca ne-am transformat in niste animale.
NU."Animale" este un termen prea frumos.Este un termen prea iubitor,pentru ceea ce au devenit unii dintre noi.
Din pacate,am ajuns sa traim fara constiinta.Am ajuns sa nu mai avem suflet.
Nu inteleg acum si nici nu stiu daca voi intelege vreodata.
Cum pot unii oamenii(din pacate acesti oameni devin o majoritate din ce in ce mai repede),cum pot sa fie atat de CRUZI si de lipsiti de suflet?!
Povestea copilului ce a fost omorat de o haita de caini a ajuns in toata Romania.
Peste tot,pe facebook,la stiri,absolut peste tot s-a vorbit sau se vorbeste de asta.Din cate am inteles se va face "o votare" daca sa omoram cainii maidanezi din tara sau nu.
Eu nu vad lucurile chiar asa.
Intradevar sunt unii caini violenti,care sar pe tine imediat (si ma refer strict la aceia fara stapan),dar asta nu inseamna ca toti sunt asa.
Daca tot poporul german,sau chiar toata populatia planetei ar fi fost judecata in functie de ceea ce a facut Hitler(il dau ca exemplu deoarece a fost un om foarte violent),probabil ca am fi ajuns sa luptam unul contra altuia pana ne-am fi omorat.
S-ar putea crea adaposturi,unde cainii fara stapan ar putea locui.
Iar daca unii chiar sunt violenti si nu mai au sansa la o viata "decenta" ar putea fi eutanasiati.Dar fara durere!
Noua ne-ar placea ca lumea sa ne bata pana murim?
Noua ne-ar placea sa murim in chinuri?
Va spun eu,NU.
In schimb,ne place sa omoram in chinuri!
Ceea ce este revoltator.!
Am vazut un videoclip in care niste romani au turnat benzina pe un caine fara stapan si i-au dat foc.
Asta nu mai e omenie.Asta e ucidere,si rautate.
Si pot spune ca nu sunt mandra de acesti oameni.
Acesti oameni nu merita sa li se spuna oameni.
Haideti sa oprim violenta asta.!
Haideti macar noi,cei ramasi cu o "picatura" de constiinta,sa spunem stop acestei violente in masa.
Pentru ca va spun,oamenilor nu le place sa li se faca rau,dar le place sa faca rau.
Din pacate,multi il dezamagesc zilnic pe Doamne-Doamne.

Se face atata zarva in jurul raului.
Vedem zilnic la stiri date despre rapiri,crime,vandalizari,etc...mai pe scurt,vedem tot ce este rau in aceasta tara.
Este atat de des promovat raul,incat uitam ca exista si bine.
Incepem sa fim ca niste albine care roiesc in jurul unui stup plini cu faguri de miere.
Dar din pacate,pentru noi mierea sunt relele care se intampla in jurul nostru.
Suntem atat de atrasi de rele incat unii deintre noi au devenit dependenti sa afle stiri negative zilnic sub pretexul ca "se pun la curent cu starea in care se afla tara asta".Dar adevarul este ca aceasta este doar o scuza.
Daca ar vrea sa se puna la curent cu adevarat,nu s-ar mai uita zilnic doar la stirile care din pacate promoveaza numai stiri negative.
Rareori,cu ocazii speciale,vedem cate o stire buna.
Asa ca,din pacate,roim zilnic in jurul raului,si din pacate,in acest mod atragem raul.
Tu ce ai schimba?
Tu ce lucruri ai "promova"?
Binele sau raul?

Un mesaj de la Dumnezeu! ツ

Un mesaj din partea lui Doamne-Doamne pentru voi .
Dragii mei copii,
Cum a fost ziua voastra?
M-ati vazut azi?
V-am placut?
V-ati simtit protejati?
Cum vi se pare lumea pe care am creat-o pentru voi?
Mare,nesigura si urata?
Sau poate,va simtiti ca acasa,in siguranta,protejati clipa de clipa?Vi se pare frumoasa?
Va plac florile pe care le-am creat?Stiu..milioane de flori diferite.
Miliarde de culori diferite.Mii de parfumuri unice.
Dar despre iarba ce parere aveti?Verde si mereu gata sa rasara.
Nu e nevoie sa o udati,nu e nevoie sa ii puneti ingrasamant.Pur si simplu creste.
Creste cu ajutorul Soarelui,Pamantul de sub ea o hraneste,iar Ploaia  ii asigura destula apa pentru a nu muri.
Frumos,nu?
Hmm...dar despre animale ce parere aveti?
Cele salbatice supravietuiesc zi de zi,fara ajutorul oamenilor.Se lupta intre ele,pentru a asigura hrana puilor lor care sunt in crestere.Se lupta pentru a asigura hrana pentru ele insele.
Si totusi,zi de zi se nasc pui de lupi,cocosi de munte,veverite si multe alte creaturi,care probabil nu le-ati vazut niciodata.
V-am daruit si animale "de casa":catei,pisoi..care va alina sufletul si sunt niste prieteni de nadjde,desi nu vorbesc limba voastra.
Am vazut ca ati invatat sa va construiti singuri case,chiar blocuri..!
Am urmarit fiecare pas al evolutiei voastre!Mai stiti ca a fost o vreme cand nu stiati ca exista ceva ce se numeste "foc"?!Ha!Foarte amuzant,cand te gandesti ca acum puteti conecta zecii de mii de fire,cipuri si date minuscule care formeaza ceea ce voi numiti "calculator".
Ati evoluat atat de mult!Sunt mandru de voi..ati reusit sa va descurcati singuri.
Si totusi...
In ultimul timp ati dezvoltat atat de mult exteriorul lumii voastre,incat ati uitat de interiorul vostru.
Ati uitat de micile placeri ale sufletului.
Placeri care nu includ tehnologie,zgomotele masinilor,mirosul poluarii..placeri care nu va fac rau,si din care nu va treziti cu o mare durere de cap.
Da...
probabil ca ati uitat cum e sa mirositi o floare de pe camp,sa observati roua proaspata a ierbii.
Probabil ca ati uitat sa va uitati atenti la norii care plutesc chiar deasupra voastra si sa va doriti sa va cufundati in ei.
Probabil ca ati uitat ca stelele care apar noaptea pe cer au murit defapt...iar lumina lor calatoreste catre voi in mii de ani lumina,doar pentru a va lumina noaptea intunecata.
Probabil ca ati uitat...
Dar nu-i nici o problema!Eu sunt mereu aici ca sa va reamintesc asta.
Sa va reamintesc de micile bucurii ale vietii..
Sa va reamintesc ca Eu sunt in fiecare floare,fir de iarba si graunte de nisip din jurul vostru.
Sa va reamintesc ca fara Mine,totul ar fi uscat si fara viata.
Sa va reamintesc ca oricat de multe "greseli" veti face,oricat de multe "rautati" ati face,voi veti ramane INTOTDEAUNA copiii Mei!
Intotdeauna va voi iubi si va voi mangaia sufletul!
Intotdeauna va voi alina durerile si suferintele pe care vi le provocati voi insiva.
Intotdeauna.
Trebuie doar sa va amintiti ca exist.Ca sunt cu voi in fiecare clipa.Ca viata pulseaza in corpul vostru si in toate lucrurile vii care va inconjoara.Da!Chiar acum,puneti-va simtiti pulsul de la incheietura mainii sau de pe gat.Simtiti?Da..sangele circula prin voi.Inima nu se opreste din bataile ritmice nici macar pentru o secunda!Minunat,nu?
De ce credeti ca se intampla toate astea?
Raspunsul e usor:
Pentru ca meritati!Meritati fiecare picatura de sange pe care o aveti in voi  si fiecare bataie a inimii voastre.
Nu va irositi sansa pe care o aveti si traiti-va viata prin dragoste.
Ajutati-va aproapele.
Sa nu lasati sa treaca nici macar o zi fara sa faceti un bine.
Acum simtiti dragostea care e in voi si care va inconjoara...?
Acum Ma vezi?
Ma auzi?
Ma simti?
Da,sunt aici!
Si iti transmit cel mai simplu mesaj cu putinta:
Te iubesc!
                                                   Cu drag,Tatal tau,
                                                                             Dumnezeu. 

ツ

Un suras de la Doamne-Doamne ツ

Surasul unui copil este cel mai minunat lucru.
Surasul unui copil este dovada ca Dumnezeu exista.
Surasul unui copil este ca un curcubeu.
Surasul unui copil te va face intotdeauna sa zambesti.
Surasul unui copil este inocent si simplu.
Surasul unui copil aduce numai bucurie.
Surasul unui copil este dovada clara ca ingerii exista si ne vegheaza.
Haideti sa avem astazi surasul unui copil.
Haideti sa avem puritatea si inocenta unui copil.
Haideti sa ne bucuram de lucrurile din jurul nostru asa cum se bucura parintii de primele cuvinte ale unui copil.
Haideti sa fim chipul lui Doamne-Doamne.
Haideti ca azi sa ii facem pe cei din jurul nostru mai fericiti,mai iubitori si sa le oferim un suras de copil !
Si haideti si fim la fel de buni ca Dumnezeu!
Voi scrie aici o poveste care am auzit-o si mi-a placut foarte mult. :)
Un copilas se duce la magazinul de inghetata.
-Cat costa un cornet mare de inghetata?
-15 dolari,raspunde sec vanzatorul.
Copilasul sta ce sta si spune:
-Dar unul mic?
-12 dolari spune vanzatorul nervat si iritat.
-Dati-mi unul mic,va rog.
Copilul isi ia cornetul de inghetata si s duce la masa.
Dupa ce si-l termina lasa banii pe masa si pleaca.
Vanzatorul se duce,ridica banii si se uita miscat la acestia.
Acolo avea 15 dolari.12 pentru inghetata si 3 pentru el.
Putem sa ii facem pe cei din jurul nostru bucurosi cu tot ce avem. :) 

Suntem o masca sau suntem un chip pe care l-a modelat dragostea?

Multi oameni au inceput sa poarte masti.

Defapt toti purtam  sau am purtat masti macar o data in viata.

Toti ne mascam sentimentele,ori din cauza ca nu vrem sa parem fragili,ori din orgoliu si mandrie,ori pentru ca ne este frica...

Dar din pacate, multi oameni au inceput sa poarte masti cu care se pacalesc pe ei insisi.

Multi oameni au ajuns sa nu se mai cunoasca pe ei insisi.

Multi oameni au ajuns sa se urasca  pe ei insisi din motive ireale.Si asta pentru ca au ajuns sa se pacaleasca cu masca sau cu mastile lor.

E trist ca am ajuns sa facem asta si sa ne departam atat de mult de Dumnezeu.

E trist ca multi ne prefacem ca iubim si defapt nu mai stim cum e sa iubesti cu adevarat.

Si totusi,desi vedem zilnic oameni cu masti prin jurul nostru,care se prefac a fi ceea ce nu sunt,care ne ranesc pentru a dovedi ceva ce nu e real,desi vedem aceste lucruri atat de des,si oricat de greu ar fi sa nu o facem,nu ii putem condamna.

Nu ii putem condamna pentru ca in primul rand sunt oameni.

Nu ii putem condamna pentru ca toti gresim.

Nu ii putem condamna pentru ca nu suntem Dumnezeu.

Nu stim ce motiv i-a impins sa isi poarte mastile,nu stim daca fac asta pentru ca au fost raniti acum mult timp.

Nu stim daca fac asta din frica.

Nu stim daca fac asta pur si simplu din orgoliu.

Dar stim ca cel putin o data,la un moment dat,am purtat si noi o masca,constient sau inconstient.

Stim ca si noi,cel putin o data,am suferit,am plans si am implorat ajutor de la Tatal nostru.

De aceea,sa nu-i judecam ci sa-i ajutam cu tot ce putem.

Sa le fim alaturi.Iar daca ne resping sa ii lasam sa stie ca se pot baza pe noi oricand,oriunde.

Sa nu mai facem lucruri din interes,ci sa le facem din dragoste.

Haideti sa ii semanam lui Dumnezeu si sa il facem mandru de noi !

Haideti sa fim mai buni !

Ce alegem:banii sau dragostea?

Ma uit in jurul meu.Toti oamenii alearga.Dar ceea ce ma intristeaza cel mai tare este ca nu alearga dupa iubire ci dupa bani.

Ne-am pierdut mintile.

Spunem ca evoluam,dar defapt cadem intr-un abis fara sfarsit.

Spunem ca iubim oamenii,dar defapt iubim banii.

Spunem ca ajutam,dar defapt asteptam sa primim in schimb bani.

Ne-am pierdut in lumea asta.

Ne-am lasat influentati de unii si de altii.

Nu ne mai uitam in sufletul oamenilor ci in buzunarul lor.

Imi e dor sa vad oameni care trec pe strada fericiti,relaxati,iubitori.

Dar vad oameni carora le e frica sa se opreasca,iar aici ma refer la cei care au mai mult decat banii necesari.

Ma refer la cei care au un castig lunar mare,stabil si totusi nu se uita in ochii unui sarman.

Ma refer la cei care au si nu dau,ci din contra,mai vor.

Ma refer la cei care nu se satura niciodata.

Ma refer la cei care au devenit roboti ai lumii materiale.

Ma refer la cei care si-au vandut sufletul pentru bani.Si-au vandut sufletul pentru lucruri materiale.

Cautam sa castigam bani din orice facem.

Dar oare e corect?Oare e iubire?Oare asta ne face sa fim asemenea lui Dumnezeu?

Ieri,o cunostinta m-a chemat la o prezentare.O oportunitate "mare".Nu stiam despre ce e vorba,dar mi-am zis sa ma duc.Am ajuns acolo.

Un barbat a inceput sa prezinte oportunitatea afacerii "X"(nu voi da numele,pentru a nu va influenta).

Ideea era ca ei iti ofereau un card gratuit,care daca il aratai la casieria anumitor magazine inainte sa cumperi produsele,primeai 2% din ce cumparai inapoi.

Dar daca tu mai inscriai si pe altii in echipa ta si le ofereai cardul,primeai 1% din cumparaturile lor.

Asta este doar partea 1.Si daca faceti un calcul va dati seama ca ajungeati la un castig de 50 lei cu noroc.

Dar nu asta era pasul cel mare.Daca cumparai cardul premium puteai sa ajungi sa castigi din cumparaturile mai multor oameni si 2000 lei pe luna sau mai mult.

Dar ironic,cardul premium costa 8.600 lei !

Dupa prezentare,m-am intrebat:de ce am ajuns sa fim dependenti de bani?

Incepem sa cautam sa facem bani fara sa muncim!

Unde este acel spirit muncitor pe care il aveau oamenii acum sute de ani?

Cand nu exista tehnologie.Unde sunt oamenii muncitori si credinciosi?!

Mi-e dor de ei.Si ma tem ca pe zi ce trece ne departam de Dumnezeu,iubire,recunostinta,compasiune si ne indreptam doar catre beneficiile materiale extreme,ne avantam intr-un abis in care e o lume a cadurilor,calculatoarelor si mesajelor de genul:"Faci bani in timp ce dormi!"

Cu parere de rau,am ajuns sa ma satur de asa oameni.

Haideti sa ne trezim,sa nu fim asa!

Haideti sa fim pe placul lui Dumnezeu.

Cred cu toata taria ca in acest moment avem nevoie de asta mai mult ca oricand.

A venit toamna.. ツ

A venit toamna!

Multi oameni se plang sau le pare rau ca a trecut vara.

Multi zic ca vara a trecut pe langa ei.

Multi isi doresc sa vina din nou iunie.

Altii se bucura ca s-a terminat.

Multi mai vor un pic de concediu :) .

Dar eu zic ca noi sa ne bucuram!

Sa ne bucuram de culorile ce vor urma,drumuri pline de frunze si aer racoros de toamna! :)

Sa ne bucuram de aerul proaspat de dimineata,copii ce merg spre scoala.

Sa ne bucuram de noi decoratiuni pentru casa noastra.

Sa ne bucuram de un nou anotimp daruit de Dumnezeu!

Sa ne bucuram de tot ce inseamna viata!

Azi vreau...

Azi vreau sa iubesc mai mult ca ieri.
Azi vreau sa zambesc mai mult ca niciodata.
Azi vreau sa ma bucur de viata asa cum n-am mai facut-o pana acum.
Azi vreau sa daruiesc oamenilor tot ce pot eu mai bun.
Azi vreau sa fiu o persoana care daruist energi pozitiva si imbucura pe cei din jurul sau.
Azi vreau sa savurez fiecare bucatica de mancare.
Azi vreau sa simt viata care pulseaza in mine si in tot ce ma inconjoara.
Azi vreau sa fiu recunoscatoare si pentru cel mai mic detaliu al vietii mele.
Azi vreau sa traiesc la cel mai inalt potential al meu.
Azi vreau sa traiesc,sa iubesc,si sa ma incred in Doamne-Doamne!
Azi vreau sa fiu copil!

Nu mai stim sa fim..oameni?

Daca te-ai intalni cu tine insuti,ti-ar placea ceea ce vezi?
O intrebare care m-a miscat foarte mult.Traim zilnic intr-o lume in care oamenii sunt...rautaciosi.
De multe ori mi s-a intamplat sa merg pe strada si sa aud trecatori spunand: "ai vazut ce par are ala?" sau "doamne ce prost e ala care mananca..uite ala de la masa din colt."
Fara sa ne dam seama,incepem sa ne credem Dumnezei.
Fara sa ne dam seama,devenim "imparati" in lumile noastre,si ne comportam ca atare.Dar din pacate,majoritatea dintre noi nu devin imparati buni,din poveste,ci rai,flamanzi dupa putere,plini de mandrie si cu gandul constant "eu sunt cel mai bun".
Incepem sa purtam cat mai multe masti.Nu-i mai lasam nici pe cei apropiati sa ne cunoasca.
Incepem sa..sa stricam esenta divina din noi.
Ne stricam trupul,mintea si inima.
Ii indepartam pe cei care tin la noi.
Devenim rai,invidiosi,gelosi,infumurati,judecam din ce in ce mai mult !
Si am privit cu tristete toata lumea,in momentul in care m-a napadit aceasta imagine.Si am inceput sa ma intreb:se mai poate face ceva?E prea tarziu?
NU! Nu e prea tarziu.
Dar depinde de noi sa ne alegem drumul pe care vrem sa-l urmam.
Depinde de noi daca alegem cararea rautatii sau cea a bunatatii.
Eu cred cu toata taria ca Dumnezeu ne-a creat asa:
Toti oamenii,toti,suntem jumatate bine,jumatate rau.Cu totii avem la fel de mult bine cat a avut Iisus,si cu totii avem la fel de mult rau cum a avut Hitler.
Dar este alegerea noastra daca vrem sa devenim "Hitler" sau "Iisus".Cu totii avem aceeasi cantitate de bine si rau in noi,dar Dumnezeu ne-a lasat sa alegem singuri daca vrem sa folosim binele cu care suntem inzestrati sau raul.
Asa ca,voi reveni la prima mea intrebare:
Daca te-ai intalni cu tine insuti,ti-ar placea ceea ce vezi?

Mesajul de azi,29 August 2013

Trebuie să salutăm fiecare nouă zi cu imensă bucurie şi, ridicându-ne din pat, să înălţăm braţele spre Cristosul Soare, Domnul nostru...
...în acea atitudine inefabilă şi sublimă a celui care năzuieşte cu adevărat să primească Razele Solare.
                                                                                             SAMAEL AUN WEOR

Lumea mea:o lume de poveste ツ

De fiecare data cand incep o noua carte,care imi place,ma cufund in ea ore in sir,fara sa ma opresc din citit.Iar daca e sa iau o pauza o fac pentru a manca sau alte lucruri necesare mie.
Ma intorc imediat la cartea mea,savurand fiecare cuvant,fiecare pagina.Si ajung la ultima pagina si brusc ma intorc cu picioarele pe pamant si realizez ca povestea s-a terminat.
S-a terminat acea lume noua.
Personajele care imi devenisera prieteni si le cunosteam la fel de bine ca pe mine insami au disparut.
Acum m-am intors la lumea mea,reala,si imi dau seama cat de anosta poate fi uneori.
Si ma intreb,pentru ce s-au creat cartile?
Si imi raspund:Pentru a putea lua o gura de aer.Ca sa ne racorim mintea si sufletul.Ca sa traim experiente ce nu le putem trai in viata noastra de zi cu zi.
DA! Cartile te conduc intr-un taram minunat.Iar daca te cufunzi cu adevarat in ele,izbitura cu realitatea te zguduie.Nu stiu daca voi v-ati pus la un moment data aceasta intrebare,dar eu mi-am pus-o.
Ce sa fac ca sa imi imbunatatesc viata?Sa fie mai fantastica?Sa fie mai nerealista?Sa fie mai de poveste?
Si mi-am dat singura raspunsul.
Ce fac majoritatea personajelor din carti?Isi infrunta fricile!
Mi-am zis sa ma pun serios pe treaba,asa ca am facut o lista cu toate lucrurile de care ma tem,incepand de la cel mai marunte lucuri pana la cele mai maricele. :) V-o recomand si voua!
1.Mi-e frica de inaltimi.
2.Mi-e frica de cainii fiorosi.
3.Mi-e frica sa nu fiu respinsa.
4.Etc,...
Dupa ce mi-am terminat lista de frici,mi-am facut o lista cu lucrurile care m-ar putea ajuta sa scap de ele,iar aici am inclus si unele lucruri de care imi e teama dar doresc sa le fac.
1.Vreau sa ma dau cu parapanta.
2.Vreau sa fac scufundari.
3.Vreau sa ingrijesc caini,sa ii cunosc mai bine.
4.Vreau sa imi spun parerea.
5.Etc,...
Asa am ajuns sa fac eu doua liste superbe,care ma ajuta sa imi traiesc viata cu intensitate. :)
Nu le-am indeplinit pe toate,dar am de gand sa nu las nici macar una fara a fi pusa in actiune.

P.S.Am gasit mai multe site-uri unde scrie sa iti faci o lista cu toate lucrurile care vrei sa le faci in viata asta(sau poti pune si un termen de tip "1 an" "20 ani",etc...eu prefer termenul de "viata")
Eu am inceput sa mi-o fac.Este minunat!
Va rcomand ca azi si nu numai,sa va traiti viata la cel mai inalt nivel al vostru.
Sa aveti parte de cel mai Maret Sentiment,dragostea.
Sa aveti parte de cel mai Inalt Gand,cel care contine bucurie.
Sa folositi Cuvantul vostru cel mai Clar,adevarul.

Momente..

Uneori ma intreb de ce este viata atat de dificila?Sau nu este?

Am momente cand totul mi se pare atat de complicat si dificil.

Am momente cand as vrea sa ma evapor.

Am momente cand as vrea sa o iau de la capat cu o viata noua.

Oare am putea sa traim fara sa ranim,sa judecam,sa insultam...fara sa gresim?

Imi doresc sa cred ca e posibil si totusi nu pot.

Am momente cand ma simt singura si vulnerabila,

Am momente cand simt ca pot muta muntii din loc.

Am momente cand iubesc pana si firele de iarba.

Am momente cand nu suport sa vad nici un om.

Am momente cand intalnesc oameni minunati in calatoria mea zilnica.

Am momente cand parca toata lumea pe care o intalnesc e cu fundul in sus.

Am momente dificile.

Am momente minunate.

Am momente pe care le petrec singura.

Am momente pe care le petrec alaturi de prieteni,familie.

Si cred ca nu sunt singura care are "momente".Cu totii avem.Nu putem evita acest lucru.Dar in momentele de disperare e bine sa ne aducem aminte ca suntem in viata asta cu un scop.Si ar fi pacat ca nu il indeplinim.

Un con de brad :)

Azi ma plimbam prin parc si m-am asezat pe o banca.Deasupra mea se intindeau crengile unui brad,cu conuri mari pe ele.
Am tras una dintre crengi mai aproape de mine si m-am uitat atenta la ea.Am descoperit ca la baza ei se afla un con mic,care probabil era in crestere.M-am uitat si la baza altor crengi.Aproape toate aveau conuri mici,pregatite sa devina mature.In schimb,jos,sub copac, se aflau conurile mari si batrane,cazute datorita vantului sau greutatii.Si am realizat ca exact asa suntem si noi oamenii.Ne nastem,crestem,murim.Si nu exista nimic pe lumea asta care ar putea opri acest lucru.Si totusi este alegerea noastra daca vrem sa folosim viata pe care am primit-o.
Sa folosim sansa pe care am primit-o.
Sa o folosim spre binele nostru si al celor din jur.
Sa o apreciem.
De ce ne e atat de greu sa intelegem?!!!De ce nu putem pur si simplu sa intram in actiune..?!
De ce nu putem simti clipa de clipa viata care ne curge prin vene..?Si cred ca din acest punct de vedere,animalele salbatice sunt mai evoluate ca noi,din pacate.
Haideti sa incepem sa fim cu adevarat oameni.

O mica schimbare :)

"Multi si-au facut casa din pietrele cu care au dat altii in el."
                                                               (Adrian Paunescu)
Noi ce facem cand oamenii ne insulta?Ce facem cand ne judeca si incearca sa ne dea inapoi?Ii infruntam sau ne retragem intr-un colt?Ii lasam sa ne faca rau sau ne ridicam inapoi in picioare?
In viata asta ranim si suntem raniti.Dar putem alege sa vindecam si sa fim vindecati.Eu aleg a doua varianta.
Numai ganditi-va cat de frumos este ca o persoana sa iti multumeasca,nu neaparat prin cuvinte,ca ai ajutat-o?
Cred ca toti cunoastem acel sentiment de implinire dupa ce ajutam o anumita persoana. :)
Toti stim sa iubim.
Toti stim sa traim.
Toti stim sa iertam.
Toti stim sa bucuram si sa ne bucuram.
De ce sa lasam supararea,frica,ura sa ne strice viata?De ce sa ne ruinam existenta?
De ce sa renuntam,cand putem avea totul?
De ce sa cautam cearta cand putem crea intelegere?
Putem face o lume mai buna.Putem sa ne cream lumea noastra buna.Iar ceilalti se vor molipsi de la noi. :)
Putem sa fim puternici,iar cand simtim ca vom cadea,Dumnezeu isi va intinde mana spre noi!
Oamenii ne-au gresit,dar si noi le-am gresit.Mai bine decat sa le purtam ranchiuna ar fi sa iertam.Sa iertam si sa imbratisam.Niciodata nu vom stii ce se ascunde in sufletul unei persoane,decat daca ne va spune ea.Nu vom stii ce a determinat-o sa faca anumite actiuni.
Noi nu suntem in masura sa judecam si totusi o facem.Dumnezeu este in masura sa judece si totusi nu o face.
Haideti sa dam sansa fiecarei zile sa fie cea mai frumoasa din viata noastra!
Haideti sa facem bine in lumea asta!
Haideti sa nu mai insultam ci sa incurajam!
Haideti sa semanam mai mult cu Dumnezeu! ツ

Voi incheia cu un citat pe care l-am primit de la un cititor si care mi-a placut foarte mult. :)
“Niciun om nu este atat de sarac incat sa nu poata darui un zambet. Si niciun om nu este atat de bogat incat sa nu aiba nevoie de el.”

Mi-e dor...

Imi e dor sa ajut oamenii,nu sa ii judec.

Imi e dor sa raman alaturi de cei dragi,nu sa ii abandonez.

Imi e dor sa vad zambete si sa aud rasete,nu sa vad lacrimi si sa aud plansete.

Imi e dor sa strang viata in brate nu sa o indepartez.

Imi e dor sa traiesc nu sa supravietuiesc.

Imi e dor de Doamne-Doamne.

Imi e dor de plimbari lungi prin natura.

Imi e dor..

Tuturor ne e dor de ceva,de cineva.As putea face o lista intreaga cu locurile,persoanele,lucrurile de care imi e dor.Voua de ce va e dor?De cine?

Eu mi-am facut o lista,si vreau sa fac,sa revad sau sa simt din nou toate acele lucruri de care mi-e dor.

Voi?  

ツ 

Cel mai cumplit sentiment..

Acum ceva timp m-am intrebat care este defapt cel mai cumplit sentiment.Ar puta fi ura?Oamenii fac multe din ura,dar am ajuns la concluzia ca nu.Ar putea fi gelozia,invidia?Ei bine,nu.Ar putea fi tristetea?E foarte sus in mica mea lista imaginara dar nu.Frica?..

Eu consider ca cel mai rau sentiment,care nu ar merita nimeni,nici macar cel mai rau dusman al meu sa-l traiasca,este singuratatea.Cand suntem singuri ne simtim izolati de lume.Incepem sa ne punem intrebari:Eu de ce nu am prieteni?De ce sunt singura in acest moment?

Incepem sa ne indoim de noi insine,ne pierdem increderea in noi."Oare nu suntem destul de buni pentru ceilalti?Singuratatea ne ofera tristete,iar tristetea poate conduce la depresie.

Zilnic,convietuim cu tot felul de persoane:la munca,familia,doamna de la magazin,etc..Cu totii suntem inconjurati de oameni in fiecare clipa si totusi ne simtim singuri.Ne putem simti singuri intr-o relatie,sau in familie.Ne simtim singuri atunci cand nu comunicam,iar ceilalti nu ne inteleg nevoile.Ne simtim singuri in clipele acelea cand credem ca pana si Dumnezeu ne-a parasit.

Dar sa va spun ce cred eu din tot sufletul meu!De fapt nu cred...stiu!

Stiu ca Dumnezeu e in fiecare clipa cu noi...in noi!

Stiu ca putem fi inconjurati de oameni speciali pe care nu i-am observat pana acum.

Stiu ca exista "o jumatate" pentru noi,in lumea aceasta.

Stiu ca indiferent cat am vrea sa ne complacem in starea de singuratate intotdeauna e o usa deschisa.Intotdeauna putem cunoaste persoane noi.

Stiu ca daca noi nu credem in ceva nu inseamna ca acel ceva nu exista.

Stiu ca Doamne-Doamne ne iubeste,pe fiecare dintre noi si ne vrea numai binele.

Stiu ca gresim de 100 de ori intr-o zi si ceilalti ne gresesc tot de 100 de ori intr-o zi.Dar putem ierta si ei ne pot ierta.Pentru ca nici unul dintre noi nu e perfect.

De asemenea stiu ca noi suntem conectati unii cu altii intr-un mod inexplicabil.Si merita sa privim fiecare persoana prin niste ochi iubitori si sa vedem binele din ea.Pentru ca noi suntem reflexia lumii iar lumea e reflexia noastra.

Stiu ca putem iubi.

Mesajul de azi, 20 August 2013

Ce parinte plin de iubire i-ar da copilului lui sa citeasca o poveste care nu se termina in modul cel mai minunat cu putinta?
Nu cred ca exista sau ca a existat vreodata un astfel de parinte.Foarte multi parinti le recomanda insa copiilor lor:"Orice ar fi,nu renunta sa citesti povestea pana la capat,chiar daca sunt capitole care te sperie!" 
                                (Mike Dooley)
O mica continuare,scrisa tot de Mike Dooley:

Convingerile care te limiteaza nu sunt invizibile decat daca iti traiesti viata in limitele impuse de el sau in masura in care continui sa faci ceea ce ai facut intotdeauna.

Trage de tine.Indrazneste sa gandesti la o scara mai mare si comporta-te de parca cel putin un vis ti s-a implinit deja.Nu tine cont de micile ganduri ingrozite care iti demonstreaza negru pe alb,in modul cel mai logic cu putinta,ca gresesti, si care te implora sa te intorci in zona ta de confort,unde te simti in siguranta!

Chiar astazi,fa ceva ce nu ai mai facut niciodata.Da pilda... pleaca mai devreme de la serviciu si du-te sa vezi un film.

Ochii vorbesc !

Ieri mergeam pe strada si am vazut rezemat de peretele magazinelor un om sarac,probabil fara casa,murdar,care mirosea a alcool,infofolit intr-o gramajoara de haine rupte pe aici si pe acolo.Am trecut pe langa el fara sa ma opresc.La cativa pasi mai incolo se afla un fast-food si m-am oprit brusc.Am simtit ca trebuia sa ii iau ceva de mancare acelui om.(si ca sa fiu sincera,imi venea sa cumpar tot fast-food-ul pentru el in acel moment :).La coada erau niste oameni care se plangeau ca vor altfel de meniu,ca e prea scump,ca vrea fara x si y.Si deodata am realizat ca majoritatea oamenilor isi permit sa isi ia un sandwich cu snitel de pui si cartofi ,si totusi se plang.Asta facem tot timpul!Ne plangem ca e coada prea mare,ca mancarea e prea fierbinte,ca servirea nu e buna,ca parcarea s-a ocupat,etc.Si nu mi se pare corect.Asta e tot ce pot spune.
Dar in final,mi-am primit sandwich-ul cu snitel de pui si m-am intors spre acel om.M-am aplecat spre el si se uita nauc la mine,cu niste ochi rosi(probabil din cauza bauturii).Saracul om,a ajuns in halul asta,singur,pe strazi..baut.(baut nu beat! ).I-am intins sandwich-ul si i-am zis ca Dumnezeu il iubeste.L-a luat,a spus un "multumesc" incet..dar in acel moment timpul s-a oprit in loc pentru mine.L-am privit ,si chiar daca acel multumesc de abia s-a auzit,ochii lui au spus mai mult de 1000 de cuvinte.Ochii lui imi multumeau.M-am ridicat si am plecat mai departe.
Pot spune ca m-am simtit minunat dupa aceea,pentru ca acel om,a meritat.Indiferent de starea lui,a meritat sa primeasca o mancare calda si proaspata.
Si va dau un sfat prietenesc :) :daca veti mai da peste un om al strazii,opritiva si oferiti-i macar un cuvant bun.Sa stie ca nu e singur.Sa stie ca Dumnezeu il iubeste.Intradevar,nu toti sunt asa...unii sunt agresivi,sau..rai.Nu trebuie sa va opriti la toti.Opriti-va la cei la care va spune sufletul..
Pentru ca il veti simti pe Dumnezeu..

ツ

Mesajul de azi 19 August 2013

Dasi uneori simti ca iti pierzi speranta,nu renunta la tine sau la cei din jur.Nu renunta sa mai traiesti,pentru ca daca iti vei lua timp sa te gandesti vei observa ca ai o gramada de motive sa zambesti si sa traiesti!

Mesajul de azi 18 August 2013

O zi frumoasa este o zi in care este bucurie.

O zi frumoasa este o zi in care este iubire.

O zi frumoasa este o zi in care am ras.

O zi frumoasa este o zi in care am zambit.

O zi frumoasa este o zi in care am facut un dar.

O zi frumoasa este o zi in care il iubim pe Dumnezeu!

Haideti sa avem o zi frumoasa! ツ

Avem un suflet minunat!

Chiar daca oamenii fac lucruri ingrozitoare,nu inseamna ca sunt oameni ingrozitori.
De curand,am auzit aceasta afirmatie,si vreau sa spun ca mi-a atins sufletul...si am realizat ca noi nu suntem ceea ce facem.Nu suntem greselile noastre,nu suntem actiunile noastre.Noi,NOI cei care suntem cu adevarat,suntem doar sufletul nostru.Doar atat.Pentru ca sufletul nostru este cel mai pur lucru pe care il avem.Sufletul nostru,batran,este cel mai intelept lucru pe care il avem.Eu cred ca noi toti,am trait mai multe vieti,am avut mai multe corpuri,si totusi acelasi suflet.Asta pentru ca sufletul nostru este de fapt ceea ce suntem cu adevarat.Dumnezeu ne judeca dupa sufletul nostru,nu dupa greselile pe care le facem ca oameni.
Da,suntem complicati!Avem minte,constient,subconstient,corpuri astrale...avem tot tacamul.:) Si totusi,singurul lucru pe care il avem cu adevarat este sufletul nostru.Si daca noi incepem sa alergam prin viata si sa luam decizii cu mintea..este cea mai mare greseala pe care o facem,si totusi,o facem.Nu,nu vorbesc sa luam decizii cu inima.Pentru ca inima poate fi inselatoare si chiar poate fi o mica egoista in felul ei :).Inima functioneaza pe baza sentimentelor noastre.Dar sufletul nostru,functioneaza pe baza lui Doamne-Doamne.Asa ca..de ce sa ne mai amagim?De ce sa mai alergam pe carari intortocheate?De ce sa ocolim destinatia finala?Pana la urma,tot sufletul va face alegerea ce buna.Asa ca,haideti sa il ascultam de prima oara.Pare greu..Stiu!Cum sa ne dam seama cand ne vorbeste cu adevarat sufletul?!Dar crede-ma.Vei stii.Intotdeauna vei stii cand iti vorbeste sufletul.

Mesajul de azi, 17 August 2013

"Nu exista arma mai eficienta decat bunatatea,Un zambet,un compliment,o incurajare sau un act de compasiune-toate ar trebui sa faca parte din arsenalul fiecarui om.
Iti doresc sa ucizi,sa distrugi si sa strivesti cu ajutorul acestor arme toate temerile cu care te vei intalni astazi,deopotriva in tine insuti si in ceilalti."
Va doresc o zi minunata!ツ
P.S.Lumea e mai frumoasas cand stii sa iubesti!

Amintirile raman...

Ne e dor de o persoana sau de amintirile traite cu ea?Eu cred ca putin din amandoua.Cel putin o data,fiecare dintre noi, si-a dorit sa revada un film,sa manance din nou inghetata dintr-un anumit loc,sa reciteasca o carte,sa se aseze din nou pe o banca din parc,in care a stat alaturi de persoana iubita.

Toti iubim amintirile,iar fara ele nu am putea trai.Sufletul nostru e o casa,iar amintirile sunt camerele ei.Putem alege sa retraim o amintire placuta sau una mai putin placuta.Dar orice am face,ele vor ramane la locul lor,in casa sufletului nostru.De multe ori imi doresc sa uit anumite pasaje din viata mea,dar dupaia imi zic:

Sufletul meu,e casa mea.Daca vreau sa il cunosc,va trebui sa ii cunosc fiecare camera.Va trebui sa vizitez fiecare camera.Pentru ca in aceasta casa m-am nascut,si in aceste camere am crescut.De fiecare data cand m-am impiedicat de o piatra,am scris asta in sufletul meu,iar amintirea s-a pastrat intr-una din camerele casutei mele.De asemenea,de fiecare data cand am avut o victorie,am insemnat asta intr-una din camarutele casei mele.Daca nu as mai avea toate aceste amintiri,nu as mai stii cine sunt.Daca nu as mai avea amintirea pierderii persoanei iubite,nu as mai stii cat de mult sunt capabila sa iubesc.Asa ca,multumesc lui Dumnezeu,ca am amintiri.Multumesc ca imi aduc aminte sa iubesc,sa rad,sa ma joc...sa traiesc!Si,Doamne,te rog ajuta-ma sa am mereu casa curata,fiecare camera sa fie la locul ei,luminoasa si frumoasa,chit ca contine o piatra sau o victorie.Pentru ca astfel,ma voi cunoaste mai bine,si voi avea mai multa grija de mine.Si cunoascandu-ma pe mine,ii voi cunoaste pe cei din jurul meu,si voi invata sa ma iubesc si sa ii iubesc mai mult decat am facut-o pana acum.

Visam sau..? ツ

Unii oameni imi spun ca sunt o visatoare..iar altii ca sunt prea realista.Eu cred ca sunt putin din ambele.:)

Tu cum esti?Visator,realist,jucaus,serios,vesel,trist..?Iti spun eu:esti de toate! :)..dar depinde de tine cum vrei sa fi in majoritatea parte a timpului.

Simt ca noi oamenii,am uitat sa fim visatori,in sensul bun.Alergam doar dupa necesitatile si nevoile noastre zilnice.Am uitat sa ne acordam acel timp al increderii,cu noi insine,in care visam la casa noastra de pe malul marii,sau cum obtinem un cec de 1.000.000 $ de la un strabunic care a murit. :)

DA! Cu totii avem vise.O sa va spun un citat care imi place foarte mult:"Daca ti s-a dat un vis,ti se vor da si sanse sa il indeplinesti".Asa ca,ce mai asteptam?Haideti sa dam drumul viselor noastre,sa credem in ele,sa credem in noi, si mai ales,sa credem in El.Pentru ca El ne-a dat viata la care am visat..doar ca ne-am ratacit pe drumツ

Un film care mi-a dat incredere ori de cate ori l-am privit a fost The secret .
Bucurati-va de el,si pasiti spre noua voastra viata!

Haideti sa visam impreuna,iar visele noastre sa devina realitate!

Noi si Dumnezeu :)

Azi,am gasit aceasta povestioara minunata!Si sunt sigura,ca dupa ce o veti citi,ii veti intelege mesajul.Nu ii stiu autorul,dar stiu ca a fost postata pentru prima oara in Ungaria. :)

"Doi bebeluși vorbesc:
-Zi-mi, tu crezi în viața de după naștere?
-Bineînțeles.După naștere vine viața. Poate că noi suntem aici ca să ne pregătim pentru ceea ce urmează după naștere.
-Las-o baltă ! După naștere nu este nimic ! De acolo nu s-a întors nimeni ! Și, pe deasupra, cum ar putea să fie?
-Nu știu exact, dar simt că acolo sunt lumini peste tot…Poate umblăm pe propriile noastre picioare și mâncăm cu gura noastră.
-Asta-i o mare prostie! Umblatul este imposibil! Și cum am putea mânca cu gura asta derizorie? Nu vezi cordonul ombilical? Și gândește și tu o clipă la asta: viața postnatală e imposibilă fiindcă cordonul e prea scurt.
-Da, dar mă gândesc că este precis ceva acolo, doar că e altfel decât ceea ceea ce numim noi viață.
-Ești prost. Nașterea este sfârșitul vieții și asta este.
-Uite, nu știu exact ce se va întâmpla, dar Mama ne va ajuta…
-Mama? Tu crezi în Mamă ? !
-Da.
-Nu fi ridicol ! Ai văzut-o pe Mama pe undeva? A văzut-o măcar cineva vreodată ?
-Nu, dar ea e peste tot în jurul nostru. Noi trăim înăuntrul ei. Și, cu siguranță, datorită ei, noi existăm.
-Bine, acum lasă-mă în pace cu idioțenia asta, bine? O să cred în Mamă când o să o văd.
-Nu o poți vedea, dar dacă ești liniștit, poți să auzi cântecul ei, poți să simți dragostea ei. Dacă ești liniștit, poți simți grija ei și vei simți mâinile ei protectoare."

Traim sau supravietuim?

De multa vreme oamenii au incetat sa mai fie..oameni.Majoritatea au devenit ca niste roboti.Se trezesc,merg la munca,acasa.Uneori,in programul lor mai intra si o fuga pana la supermarket.Intalnirile de Duminica cu prietenii sau familia au devenit asa de uzuale incat se duc la ele din obisnuinta.

Iar acum,stau si ma intreb:oare pentru asta ne-a creat Dumnezeu?Ne-a creat ca sa devenim niste persoane care doar exista,sau ne-a creat ca sa traim?!

Suntem atat de obisnuiti cu viata pe acest Pamant,incat o tratam ca si cum ar fi ceva normal.Dar nu este!

Viata pe acest Pamant este orice,dar numai normala nu!Viata pe Pamant inseamna trairi,experiente,bucurie,iubire,infrangeri,victorii.Dar daca noi alegem aceleasi lucruri zi de zi inseamna ca ne-am pierdut scopul.Ne-am pierdut bucuria pe care o au copiii mici si ne-am pierdut zambetul.Incepem sa radem din ce in ce mai rar,iar in timpul unei zile obisnuite suntem cu gandul  in alta parte.Iar asta nu mai inseamna sa fi om!In ultimul timp am devenit altceva..

Asa ca,de astazi,haide sa luam o hotarare.Haide sa fim cu adevarat oameni.Sa ne trezim ca sa traim.Sa ne trezim ca sa simtim totul la cel mai inalt punct al nostru.Sa ne simtim respiratia si inima,care bate in orice clipa pentru noi.Sa fim atenti cand deschidem usa casei noastre.Sa iubim mai mult,sa radem mai mult,sa zambim mai mult,sa ne jucam mai mult,sa actionam mai mult.Sa traim.

Pentru ca astfel,il putem face mandru pe Dumnezeu si nu numai.Ne putem face mandri pe noi insine.Pentru ca noi suntem cea mai frumoasa creatie a Lui.El ne-a dat sansa sa traim.Tot ce trebuie sa facem este sa o folosim.Si nu in ultimul rand,sa ne gandim la cei din jurul nostru.Pentru ca ei sunt la fel ca noi.Toti facem greseli,asa ca merita sa ne iertam intre noi.Dumnezeu ne iubeste orice am face,asa ca si noi,ca oameni,ar trebui sa ne iubim ca niste frati.Pentru ca asta suntem.Traim pe o planeta minunata,care e casa tuturor.

Va imbratisez! ツ

Ce este iubirea?

Azi,dupa o lunga conversatie la telefon,mi-am pus intrebarea "Ce este iubirea?"

Cum iubim noi defapt?Iubim persoana,sau iubim ceea ce face ea?Ii iubim fizicul sau sufletul?Cum am putea caracteriza iubirea?Prin cuvinte sau prin fapte?

Asa ca,m-am gandit sa fac o mica caracterizare a (ceea ce cred eu) ca e o iubire adevarata.ツ

Iubire e atunci cand imbratisezi persoana de langa tine si nu mai vri s-o lasi.

Iubire e atunci cand daruiesti o floare unui strain.

Iubire e atunci cand hranesti porumbeii,cand le vorbesti,si cand te bucuri ca sunt cu tine.

Iubire e atunci cand ii pregatesti o cina surpriza dupa o zi grea la munca.

Iubire e atunci cand ai impresia ca totul e perfect asa cum e,cu bune,cu rele.

Iubire e atunci cand te joci in parul lui(ei) si nu iti vine sa il(o) mai lasi.

Iubire e atunci cand pisica ta vine si toarce in bratele tale.

Iubire e atunci cand catelul tau sare pe tine si iti da o "imbratisare".

Iubire e atunci cand ii lasi pe copii sa sara pe tine, sa te traga de par si sa te ciupeasca.

Iubire e atunci cand uzi florile si vorbesti cu ele.

Iubire e atunci cand iti certi copilasul care s-a lovit la joaca deoarece ti-e frica sa nu se raneasca din nou.

Iubire e atunci cand iti pregatesti tie un ceai cald seara si o cada cu spuma si apa calda.

Iubire e atunci cand ai grija de cei din jurul tau.

Iubire e atunci cand ai grija de tine.

Iubire e atunci cand Dumnezeu iti trimite ingeri ca sa te vegheze.

Iubire e atunci cand Dumnezeu te vegheaza si te asculta zi si noapte.

Iubire e atunci cand iti ierti se cel mai mare dusman.

Iubire e atunci cand...iubesti.

Acum mult timp,am citit un fragment ce m-a impresionat foarte tare intr-o carte:

Asa cum un copilas te trage de par si te ciupeste pentru ca te iubeste,asa si Eu te ciupesc si te trag de par prin micile dificultati prin care treci,pentru ca asta e modul Meu de a-ti arata ca te iubesc.Adevarat iti spun ca Eu ii ciupesc doar pe cei ce-i iubesc si la sfarsit,ei vor vedea iubirea mea,chiar daca pe moment simt doar durerea ciupiturii.

Iubire e atunci cand il lasam pe cel de langa noi sa zboare.ツ