Ne e dor de o persoana sau de amintirile traite cu ea?Eu cred ca putin din amandoua.Cel putin o data,fiecare dintre noi, si-a dorit sa revada un film,sa manance din nou inghetata dintr-un anumit loc,sa reciteasca o carte,sa se aseze din nou pe o banca din parc,in care a stat alaturi de persoana iubita.
Toti iubim amintirile,iar fara ele nu am putea trai.Sufletul nostru e o casa,iar amintirile sunt camerele ei.Putem alege sa retraim o amintire placuta sau una mai putin placuta.Dar orice am face,ele vor ramane la locul lor,in casa sufletului nostru.De multe ori imi doresc sa uit anumite pasaje din viata mea,dar dupaia imi zic:
Sufletul meu,e casa mea.Daca vreau sa il cunosc,va trebui sa ii cunosc fiecare camera.Va trebui sa vizitez fiecare camera.Pentru ca in aceasta casa m-am nascut,si in aceste camere am crescut.De fiecare data cand m-am impiedicat de o piatra,am scris asta in sufletul meu,iar amintirea s-a pastrat intr-una din camerele casutei mele.De asemenea,de fiecare data cand am avut o victorie,am insemnat asta intr-una din camarutele casei mele.Daca nu as mai avea toate aceste amintiri,nu as mai stii cine sunt.Daca nu as mai avea amintirea pierderii persoanei iubite,nu as mai stii cat de mult sunt capabila sa iubesc.Asa ca,multumesc lui Dumnezeu,ca am amintiri.Multumesc ca imi aduc aminte sa iubesc,sa rad,sa ma joc...sa traiesc!Si,Doamne,te rog ajuta-ma sa am mereu casa curata,fiecare camera sa fie la locul ei,luminoasa si frumoasa,chit ca contine o piatra sau o victorie.Pentru ca astfel,ma voi cunoaste mai bine,si voi avea mai multa grija de mine.Si cunoascandu-ma pe mine,ii voi cunoaste pe cei din jurul meu,si voi invata sa ma iubesc si sa ii iubesc mai mult decat am facut-o pana acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu