luni, 22 septembrie 2014

Păpădiile vieții mele



Încă de când eram mică,am fost fascinată de păpădii.Erau atat de frumoase,parcă venite de pe alt tărâm.
De fiecare dată cand vedeam o păpădie,fie că era crescută pe lângă o bordură de trotuar,fie că era crescută pe un câmp,o luam,îmi puneam o dorință și suflam în ea.Îmi plăcea să cred că fiecare puf al ei,zbura până la Cer,unde Doamne-Doamne îmi auzea dorința.
Nu demult,am văzut acest citat pe internet:”Sunt doar o păpădie,dar m-am îndrăgostit de un trandafir.”
Mi-a plăcut atât de mult,și totuși,ceva nu se potrivea.Păpădiile au o frumusețe atât de aparte!Nici o floare pe lumea asta nu are puful frumos al păpădiei și nici nu inspiră speranța pe care ți-o inspiră păpădia.Până și pe limba engleză(dandelion) are un nume care te duce cu gandul la magie.
Așa că,de ce să spui că ești DOAR o păpădie?Prin însăși simplitatea și naturalețea ei,păpădia este una dintre cele mai minunate si deosebite flori din această lume. 
Poate că tu,te vezi DOAR ca pe o păpădie,dar eu îți spun din tot sufletul și cu multă admirație,că ești una dintre cele mai frumoase păpădii pe care le-am văzut vreodată!
Îmi place să cred că eu însămi sunt ca o păpădie.Naturală,simplă si magică.
Toate momentele frumoase pe care le-am trăit singură sau alături de diferite persoane,toate momentele de bucurie,fericire,entuziasm,speranță,spontaneitate..toate aceste momente sunt minunate păpădii care au trecut pe langă mine,împrăștiindu-și puful și magia în jurul meu.
Atât de multă lume folosește expresia:”Ești ca o floare!” atunci când vor sa descrie o persoană frumoasă din viața lor.Și majoritatea oamenilor,când aud această expresie,se gândesc cel mai probabil la un trandafir,o lalea sau poate chiar un crin...dar cine se gândește la o păpădie?
Cine s-ar gândi la o buruiană?Pentru că, din nefericire,mulți oameni văd păpădiile ca pe niște buruiene.Ei uită cât de multe zile frumoase și câtă speranță au oferit acele păpădii(care nu se sfiesc să creasca chiar și la marginea drumului asfaltat) oamenilor care au trecut pe lângă ele și care și-au trimis dorințele sau mulțumirile către Cer.

De fiecare dată când va simțiți inferiori față de ”trandafirii” din jurul vostru,aduceți-vă aminte:
Degeaba ești trandafir,dacă te comporți ca o buruiană.” :-)


sâmbătă, 6 septembrie 2014

Vrei sa fim prietene?



Nu am putut sa ma abtin sa nu va povestesc despre ceva ce am vazut azi intr-un parculet de copii. :-)
O fetita ,de 4-5 anisori,se dadea pe un leagan de 2 persoane,singura.
Langa,se afla inca o fetita,tot de varsta ei,care se indrepta cu hotarare spre ea.
-Cum te cheama?i-a zis.
-Andreea Rebeca.
-Pe mine Sara.Vrei sa fim prietene?
Cand am auzit aceasta intrebare atat de copilareasca si inocenta,gura mea s-a destins intr-un zambet pana la urechi,si la fel si cea a parintilor fetelor.
Cele doua fetite au continuat sa se dea impreuna pe leagan si sa discute.
M-am bucurat sa vad cat de multa bucurie poate aduce inocenta sufletului unui copil.O intrebare atat de frumoasa:"Vrei sa fim prietene?".
De multe ori,adultii uita sa fie copii,sa fie spontani,puri,inocenti si se ingroapa in tot felul de griji incat uita de bucuria pe care ti-o aduce simplitatea si dragostea persoanelor care te inconjoara si sunt in jurul tau.
Vreti sa fim prieteni?:-)

vineri, 5 septembrie 2014

Haideti sa iubim!



Imi este dor sa iubesc cu adevarat. Sa iubesc atat de mult incat sa simt ca inima mea se topeste de la atata caldura,de la atata dragoste.
Uneori uit cat de mult are nevoie sufletul omului de dragoste,de afectiune,de grija.
Uneori uit cat de mult ma iubeste Dumnezeu,uneori uit ca el este nu in stanga mea,nu in dreapta mea,nu in fata sau in spatele meu,nu deasupra sau dedesubtul meu,ci chiar AICI,cu mine.Chiar aici,in INIMA mea.
Daca lasam timpul sa treaca si ranile ni se intiparesc pe suflet fara sa fie vindecate,incepem sa uitam de toate persoanele din viata noastra care ne iubesc,uitam sa ne apreciem,sa ne iubim,sa ne ingrijim,si mai presus de toate,uitam ca avem un Tata care vegheaza asupra noastra clipa de clipa,care ne iubeste,care ne ADORA si care ne iarta,orice am face.
A trecut atata vreme de cand nu am mai postat pe acest blog,care face parte din sufletul meu.
A trecut atata vreme de cand am uitat sa imi pansez inima cu darnicie si recunostinta.
A trecut atata vreme de cand m-am departat nu doar de mine insami ci si de Dumnezeu.
A trecut atata vreme de cand am uitat ca am nevoie de grija,de iubire,de atentie,si nu doar din partea celor din jur,ci mai ales din partea mea.
Imi dau seama ca imi este atat de dor sa traiesc cu ADEVARAT. Sa simt ca zbor,sa imi aud bataile inimii...sa simt ca sunt vie si ca viata curge prin mine.
Simt cum incet incet ies din perioada mea de amorteala,din perioada in care sentimentele si emotiile mele au amortit,negasindu-si puterea de a iesi la suprafata.
Acum,mai mult ca oricand,simt ca am nevoie nu doar de iubirea lui Dumnezeu,ci si de iubirea mea.
Am nevoie sa ma iubesc,sa ma apreciez mai mult si sa am grija de mine.De asemnea,am nevoie sa port grija celor din jurul meu,sa ii iubesc,sa ii hranesc cu dragoste pana cand sufletul lor se va umple el insusi cu dragostea sadita in ei.
In lumea asta,atat de mare,ce conteaza CU ADEVARAT?
Conteaza cumva daca omul din fata ta are masina sau nu,daca sta la casa lui sau in chirie?Daca are bani sau e sarac?Conteaza daca merge duminica de duminica la biserica?Conteaza ce religie sau ce nationalitate e?Conteaza toate aceste lucruri la un om?
Un om adevarat,stie ce sa caute in fratele sau sora din fata lui.Stie ca toate cele enumarete mai sus nu conteaza.
Un om adevarat stie sa caute ce SUFLET are cel de langa el si nu ce haine poarta.
Din nefericire,uneori suntem nedrepti fata de noi insine.
Ne uitam la noi,ne privim in oglinda si zicem:"Hm,ce-i asta?De ce arati in halul asta?Nu stii cum sa iti mai acoperi suferinta?".
Uneori pur si simpu ne ignoram pe noi insine,pentru ca este mai usor.Este mai usor sa fugim,sa trecem peste nefericirea evidenta din ochii nostrii si sa ne vedem in continuare de viata.Si de multe ori,facem asta ani de zile,si viata trece pe langa noi,fara sa ne dam seama la timp ca e de ajuns!
Ca am fugit destul si ca a venit timpul sa ne uitam cu adevarat in ochii nostrii,in sufletul nostru si sa nu mai fugim de noi insine.
Si da,iimi dau seama ca a venit timpul sa spun:"Sorina,te recunosti?Recunosti ceea ce esti?Recunosti ceea ce ai devenit?Esti fericita?"
Iar daca raspunsul meu va fi nu,atunci a venit timpul sa fac schimbarea de care are nevoie inima mea.
A venit timpul sa am mai multa grija de mine,de coi din jur,de planeta.Grija si iubire.Doua lucruri atat de vitale pentru a te simti intreg.
Ar trebui sa se organizeze o campanie care sa imparta dragoste intregii lumi. :-)
Pentru ca adevarul este ca majoritatea dintre noi am uitat CINE suntem cu adevarat.
Si a venit timpul sa ne readucem aminte.

luni, 10 februarie 2014

O scrisoare către tine ツ




Dragul meu cititor,

Când a fost ultima dată când ai râs până te-a durut stomacul?Când a fost ultima dată când ai iubit atât de mult incât simțeai că mai ai puțin și plutești?
Când a fost ultima dată când te-ai bucurat de o floare așa cum te bucuri de un sărut și ai oferit un dar cu toată inima?
Poate că iți este dor de pace,armonie,dragoste..
Poate că uneori te simți singur deși ești înconjurat de oameni, sau poate că uneori nu ai nici măcar o singură persoană pe care să o poți suna cand te simți rău.
Cu siguranță ai trecut prin multe incercări dificile de-a lungul vieții tale..Poate că uneori ai iubit pe cineva care nu a meritat atât de mult iubirea oferită de tine.
Poate că uneori te-ai simțit neîmplinit din cauza suferinței provocate de lipsurile materiale.
Poate că uneori ai vrut să faci mai mult dar nu ți-ai găsit curajul.
In viața ta au existat pierderi,regrete si suferințe.Dar de asemenea au existat clipe frumoase petrecute alături de persoana iubită,alături de familie si de cei dragi.Au existat momente de inspirație în care te-ai simțit entuziasmat si bucuros de posibilitatea unor noi inceputuri.
Așa este viața,plină cu de toate:momente dulci, amare,sarate sau poate acre.
Poate că grijile te-au copleșit și nu mai știi încotro să te mai îndrepți.Ai inceput să privești mai mult în jos decât in sus,spre cer..spre Doamne-Doamne.Ai uitat să fii întotdeauna plin de viață și ți-ai pierdut încrederea în tine.
Sunt zile în care te condamni și te învinovățești din cauza anumitor decizii pe care le-ai luat..
Fii ințelegător cu tine,acordă-ți libertate,dă-ți voie să speri..Acordă-ți dreptul de a visa și de a lua hotărârea care iți îndrepta pașii spre schimbarea pe care-o dorești să apară în viața ta.
Eliberează-ți sufletul de poverile trecutului si lasă-l să plutească in voie,liber.
Bucură-te de căldura si lumina ce ți-o aduc mângâierea razelor de soare pe obrazul tău brăzdat de trecerea timpului.
Bucură-te că ochii tăi au avut ocazia să vadă și să cunoască atâtea lucruri.
Caută să-ți descoperi pasiunea sufletului tău,și fii liber!Nu,tu nu trebuie să depinzi de nimeni!Tu poți fii liber,fericit si cu deplină încredere în tine.Tu poți fi mândru de tine pentru că ai reușit să iți îndeplinești până și un scop mic.
Hrănește-ți inima cu dragoste zi de zi și iubește-te pe tine însuți,căci ești minunat!Nu uita asta!
Nu îi mai lăsa pe cei din jurul tău să îți spună cine ești sau ce poți face.
Ridică-te la așteptările pe care ți le dorești,dar nu uita niciodată să porți cu tine smerenia și compasiunea pentru cei din jurul tău.
Promite-ți să fii atat de puternic,incât nimic să nu iți tulbure liniștea sufletească.
Promite-ți sa gandesti bine despre tine si sa arati asta lumii intregi,nu prin cuvinte mari,ci prin fapte marete.
Aduțti întotdeauna aminte de copilul din tine,pur si inocent,gata intotdeauna să sară în ajutor!
Păstrează comorile sufletelui cât mai strâns și nu lăsa pe nimeni sa ți le ia de lângă tine,căci acestea sunt cele mai de preț lucruri pe care le ai.
Iartă ziua de ieri,fructifică ziua de azi și ai speranță pentru ziua de mâine.
Esti minunat,nu renunța niciodată la comorile pe care le ai..nu renunța niciodată la TINE!
Nu mai ține cont de vârsta pe care o ai,ci îmbucură-ți sufletul și apreciază-l! Trăiește viața la care ai sperat,oferă-ți șansa asta!


vineri, 24 ianuarie 2014

O poveste



De cand ne-am nascut,de cand am vazut pentru prima data lumina acestei lumi,ne-am inceput propria noastra poveste.Poveste care ete incompleta,si asa va fi pana vom muri.Poveste care poate fi indreptata si modelata,poveste care poate ajunge sa fie intiparita in inima unui om pentru totdeauna.Dumnezeu ne-a dat puterea de a ne modifica povestea,de a o modela,de a o face pe placul inimii noastre.Dar haideti sa o facem si pe placul inimii lui Dumnezeu.Haideti sa facem povestea noastra de viata o poveste plina de greseli,pentru ca suntem oameni,dar fara regrete.
O poveste plina de iertare daruita noua insine si semenilor nostri.
O poveste plina de intelgere,compasiune si omenie.
O poveste plina de respect nu doar pentru cei din jur ci si pentru noi insine.
O poveste plina de dragoste,iubire,ajutor,prietenie.
O poveste cu lacrimi si cu zambete.
O poveste care sa ne faca sa vrem sa o rescriem din nou si din nou,pentru ca nu este orice poveste,ci povestea noastra.
Povestea noastra de viata.Imaginati-va o cat de norocosi si cat de iubiti suntem.Numai gandul ca Doamne-Doamne nu ne paraseste in nici o clipa a vietii noastre,ca nu ne invinovateste.Singurii care o facem suntem noi.
Ar fi frumos ca lumea sa invete sa se iubeasca mai mult,sa aiba grija mai mult de sufletul sau.Sa ierte si nu sa condamne,caci singurii care avem de pierdut suntem noi insine,pentru ca ne impovaram sufletul cu atatea condamnari si suparari,incat nu mai avem loc pentru dragoste,bucurie.
Care este povestea ta?



Sorinna B.

marți, 10 decembrie 2013

Speranta



Sigurul lucru la care ma pot gandi in acest moment este acesta:Sigurul sentiment mai puternic decat frica,este speranta.
Si cu cat ma gandesc mai mult la asta,cu atat imi dau seama cat de adevarat este.
In viata noastra,am intampinat greutati,piedici,dar si bucurii.
De multe ori avem impresia ca bucuriile au fost mai rare decat greutatile.
Dar nimeni si nimic,niciodata,nu ne va putea fura sufletul:nici macar o greutate,nici macar o piedica,nici macar o suferinta,nici macar o infrangere.
Si asta,pentru ca asa ne-a creat Doamne-Doamne.
Pentru ca ne iubeste si ne pazeste in orice clipa,chiar daca de multe ori nu ne dam seama.
"Iubiti-va pe voi insiva"-ne spune el de multe ori.
"Ati uitat sa va bucurati sufletul si ati uitat sa mai fiti copii.Ati uitat pentru ce v-am creat.Ati uitat cine sunteti cu adevarat.
Dar nu-i nimic.Eu sunt aici,clipa de clipa,pentru a va reaminti.Sunt aici clipa de clipa,pentru a va imbratisa in momentele grele si pentru a va sustine sa pasiti peste greutati.
Da,Eu chiar sunt aici."
Asta cred eu ca ne-ar spune,daca l-am asculta.
Iar eu va pot spune un singur lucru:
Aveti speranta pentru ziua de maine,iertati ziua de ieri si ucurati-va de ziua de azi.

miercuri, 30 octombrie 2013

Oameni frumosi..ツ



Odata,un om s-a indragostit nebuneste de o femeie.Ea era intruchiparea unui inger:frumoasa si simpla.Singura problema era ca el nu era doar mic de statura ci si cocosat.
De fiecare data cand il vedea,ea isi intorcea capul in alta directie,nefiind in stare sa se uite la el.
Se apropia timpul,iar el trebuia sa plece.Intr-o dimineata,isi lua inima in dinti si urca in camera ei,pentru a-i vorbi pentru ultima oara.Cand intra,ea isi aplecase capul,stand cu fața in pământ si neputându-se uita la el.
-Tu crezi in casatoriile stabilite in Cer?intreba el.
-Da..
-Si eu.Cand am fost in Cer,inainte de a ma naste,Dumnezeu mi-a aratat cine va fii sotia mea pe Pamant.De asemenea mi-a zis si ca va avea o cocoasa mare.Eu,mahnit,i-am raspuns:"Doamne,o sotie cu o cocoasa?Asta e prea mult!Te rog,da-i ei frumusetea si lasa-mi mie cocoasa."
Din acel moment,femeia s-a uitat drept in ochii lui,ramanandu-i o sotie devotata pe viata.

Ne comportam de parca am stii tot,dar defapt nu stim nimic.Spunem ca suntem constienti de viata noastra,de lucrurile care ne inconjoara,dar defapt nu suntem.Nu ne dam seama cum este cu adevarat viata noastra.
Nu ne dam seama de anumite lucruri care s-ar putea intampla,cum ar fii pierderea unui prieten,membru al familiei,persoanei iubite sau chiar unei maini sau a unui picior
Nu ne dam seama cat de bogati suntem si cate avem defapt!Zilnic,ne plangem de lucruri minore cum ar fii:"vanzatoarea e la cafenea mi-a dat un Cappuccino prea rece" sau "ce coada imensa este la supermarket!"
Nu ne dam seama de multe.Si pentru ca nu ne dam seama,nu stim sa ne apreciem viata asa cum se cuvine.Facem lucuri fara placere,irosindu-ne viata.Mai mult de 50% din oameni merg la un loc de munca care nu le place!
Si totutusi.continuam.Continuam sa ne facem rau singuri,cautand scuze,dand vina pe altii,intrand in depresii,neiertari,suferinte si boala.
Nu il mai auzim pe Dumnezeu.
Nu-l auzim cand ne vorbeste si cand ne arata frumosul!
Uitam sa iubim,sa fim buni,sa daruim.
Uitam sa ne bucuram de viata asa cum e si din pacate,de multe ori avem nevoie de o trauma adanca pentru a ne da seama ca viata noastra ar nevoie de o schimbare.
Uitam sensul,scopul, cu care am venit pe acest Pamant.Nu trebuie sa ne invinovatim pentru asta,dar trebuie sa avem curajul sa facem ceea ce este cu adevarat bine pentru noi!Sa ne inaltam sufletul si sa devenim niste oameni frumosi!
Haideti sa rasoandim frumusete impreuna,zi de zi!Caci nu este rasplata mai mare decat bucuria pe care o simti cand vezi bucurie in jurul tau!
 
Oamenii care isi urmeaza visurile nu sunt slabi sau creduli...ci sunt cele mai puternice fiinte create de Dumnezeu!

duminică, 13 octombrie 2013

Despre mersul la biserica..



De cand eram mica intre mine si mama mea se iscau neintelegeri legate de mersul la biserica in fiecare duminica.Mama,intotdeauna a fost(si este) o persoana minunata,dar mai dificila.Era atat de greu sa iei o decizie care sa nu o supere si pe ea.
Ea imi spunea ca e bine sa merg la biserica in fiecare duminica,iar daca nu mergeam se supara.De multe ori imi spunea ca fac lucruri din ambitie sau din nepasare.Incepusem sa devin frustrata si suparata,incepand sa asociez mersul la biserica cu stres si suparare.Eu stiam si credeam ca mersul la biseric nu trebuie sa fie ceva obligatoriu ci un lucru venit din suflet,atunci cand simti nevoia si iti doresti sa mergi.Imi doream sa merg la biserica pentru ca simt asta,nu pentru ca imi zice mama.

De aceea,va sfatuiesc si pe voi dragii mei cititori,sa nu mergeti la biserica de gura altora,ca sa aratati cine sunteti sau doar pentru ca asa se face.Pentru ca astfel nu mergeti pentru Dumnezeu ci pentru oameni.
Biserica ar trebui sa fie un loc sfant,linistit,unde sufletul nostru poate merge sa se reculeaga,sa se roage sau sa asculte cantari frumoase.
Dar din pacate,am ajuns sa facem anumite lucruri doar pentru ca "asa se face" sau de gura lumii.
Cei mai frumoasi suntem cand suntem sinceri,onesti si puri.
Cei mai frumoasi suntem cand facem bucurii sufletului nostru si ii multumim lui Dumnezeu cat mai des pentru tot ce ne-a oferit si ne ofera.
Sfatul meu legat de mersul la biserica este unul simplu.
Mergeti atunci cand simtiti si cand vreti sa o faceti pentru Doamne-Doamne.

Va doresc o zi frumoasa asa ca voi! 

miercuri, 9 octombrie 2013

Mi-am dat seama..



De-a lungul timpului,i-am lasat prea mult pe cei din jurul meu sa imi spuna cum sunt si sa ma invete cum sa traiesc.
I-am lasat prea mult sa imi afecteze sufletul datorita judecatilor lor aspre.
I-am lasat sa imi raneasca si sa imi scada increderea in mine,prin cuvinte rele si reci.
I-am lasat sa imi faca rau.
Dar cel mai important este faptul ca la un moment dat am inceput sa-i cred.
Am inceput sa ii cred pe ei si nu pe mine.
Am inceput sa ascult de ei si nu de Dumnezeu.
Dar acum,mi-am dat seama.Mi-am dat seama ca doar eu simt cu adevarat durerea si urmarile deciziilor gresite pe care le-am luat.
Mi-am dat seama ca nimeni nu merita sa fie judecat.Indiferent ce ar fi facut.
Dar acum stiu.Stiu si voi avea mai multa grija de mine si de cei pe care ii iubesc.
Acum stiu sa imi iubesc trupul,sufletul si mintea.
Acum stiu sa ma incred in Doamne-Doamne,si nu in cei care imi vor raul,poate chiar inconstient.
Acum stiu ca desi e greu,pot sa iert.Pot sa iert si sa iubesc din nou.
Acum stiu sa sar peste piedici,obstacole,rautati,judecati.Stiu sa sar peste prejudecatile lumii in care traiesc.Stiu sa imi cladesc viata asa cum stiu eu cel mai bine.Iar greselile mele vor fii intotdeauna ale mele si nu ale celorlalti.
Acum stiu sa iert mai mult si sa iubesc mai mult.
Acum stiu sa ma incred tot timpul in Dumnezeu.
Acum stiu sa traiesc mai bine decat traiam inainte.Iar maine voi stii sa traiesc mai bine decat stiu azi.
Si asta,doar pentru ca stiu ca am pe cineva in care ma pot increde intotdeauna.In El.

joi, 26 septembrie 2013

Suntem infiniti..ツ



De multe ori intr-o viata spunem:"M-ai ranit atat de tare,nu voi mai putea iubi niciodata.",sau "Nu cred ca voi mai putea iubi vreodata."
Uneori,in acel moment,cand totul pare ca se darama in jurul nostru,simtim ca nu mai suntem capabili sa oferim dragoste nici chiar noua insine.Simtim ca acea/acele persoane ne-au ranit atat de tare incat inima noastra sta sa ne iasa din piept.Dar daca ar fi sa va spun ceva acel lucru ar fi:Suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.
Asa cum izvorul dragostei Lui este infinit,asa si izvorul dragostei noastre este infinit.
In rest,suntem oameni.
Dar dragostea,bunatatea,intelegerea, sunt ceea ce ne fac infiniti.

miercuri, 25 septembrie 2013

Castelul tau..ツ



Sufletul tau este castelul tau.
Ai grija ce oameni lasi sa intre in el.Pe cei murdari,lasa-i la poarta,iar cand daca se vor reintoarce peste ceva timp curati,invita-i inauntru.
Pastreaza-ti castelul curat,ingrijeste-l zi de zi,si astfel vei fi cel mai fericit stapan.
Cand simti ca ti se murdareste sufletul,curata-l,ingrijeste-l,dar nu il invinovati.
Fa-l sa tresalte de bucurie in fiecare zi prin lucruri bune,prin fapte bune,prin ganduri bune.
Deschide ferestrele castelului tau de fiecare data cand simti ca nu mai ai aer.Improspateaza-l cu mirosul florilor din gradina ta,si invioreaza-i camerele.
Vad zilnic multi oameni care fac o munca care nu le place,termina programul,se duc acasa,mananca si dorm.
Vad zilnic oameni frustrati datorita faptului ca nu fac nimic pentru a-si intretine castelul.

Sorinna B.




miercuri, 18 septembrie 2013

Tu simti,nu ei.. ツ



Nimeni nu a simtit vreoadata ceea ce ai simtit tu.
Nimeni nu a trait vreodata ceea ce ai trait tu.
Nimeni nu stie ce ai avut,ce ai pierdut.
Nimeni nu stie zilele sau noptile in care ai plans.
Nimeni nu stie de diminetile in care te trezeai cu ochii umflati din cauza plansului.
Nimeni nu stie cu adevarat suferintele sau bucuriile tale.
In acest caz,de ce in majoritatea cazurilor acel "Nimeni" te judeca intotdeauna?Judeca felul in care te imbraci,felul in care mananci,felul in care te porti..
Nimeni.Chiar nimeni nu iti poate spune cum esti tu cu adevarat,ce simti tu cu adevarat.Pentru ca asta a fost intotdeauna intre tine si Doamne-Doamne.
Asa ca,nu asculta rautatile din partea celorlalti.
Iar ca un sfat,incearca sa nu fii si tu un "Nimeni".
Fii cat mai bun posibil,iar cand nu ai nimic bun de zis,incearca sa ajuti.
Iar daca ti se refuza ajutorul,nu fii suparat,caci nu stii prin ce trece acea persoana.Cel mai frumos este sa fim alaturi unii de altii,dar NU sa ne  folosim unii de altii.
Cel mai frumos e sa fim sinceri si buni.
Caci ce-i frumos,e Dumnezeu.
Iar un citat care mie mi-a placut foarte mult,caci de cele mai multe ori este adevarul. :) :
"Fii bun cu oamenii care nu sunt.Ei au nevoie de bunatatea ta cel mai mult."

marți, 17 septembrie 2013

Mesajul de azi,17 Septembrie 2013


Cand nu mai vedem iesirea,cand nu mai avem nimic de pierdut,sau din contra,avem multe de pierdut,tot ce putem face este sa multumim.
Tot ce putem face este sa continuam sa iubim.
Tot ce putem face este sa iertam !
Tot ce putem face este sa avem credinta.
Tot ce putem face este sa avem rabdare.
Asta e tot.. :)

sâmbătă, 14 septembrie 2013

Multumesc...ツ



Azi,aleg sa multumesc pentru fiecare lucru care e in jurul meu,in viata mea,in inima mea.
Azi,multumesc pentru muntii care ating cerul,apele care reflecta razele aurii ale soarelui.
Azi,multumesc pentru curgerea lina a norilor de pe cer.
Azi,multumesc pentru linistea tainica ce ma inconjoara si care imi vorbeste despre Tine cu fiecare pala de vant.
Azi,multmesc pentru ca Tu ai binecuvantat pamantul cu frumusete,culoare,gingasie,roade.
Azi,multumesc pentru ca m-ai adus in aceasta lume,pe aceasta planeta.Viata,este minunata!Este minunat sa fiu oaspetele tau!
Azi,multumesc pentru ultimele cantari ale pasarilor,care zboara spre alte locuri calde de pe acest Pamant.
Azi,multumesc pentru fosnetul linistitor al frunzelor si pentru mireasma proaspata a diminetii.
Azi,multumesc pentru parfumul florilor.
Azi,multumesc pentru multimea de culori cu care sunt pictate fructele,multumesc pentru formele nemaivazute ale semintelor.
Azi,multumesc pentru stralucirea fiecarei picaturi de roua.
Azi,multumesc pentru lumina care este peste tot in jurul meu.
Azi,multumesc pentru mireasma florilor,adirea vantului,paleta de culori cu care ai zidit lumea.
Azi,vad Marea ta frumusete,in cele mai Mici lucruri.In cele mai mici flori.Intr-o picatura de ploaie in care se reflecta curcubeul.
Azi,multumesc pentru ca exist.Pentru ca traiesc si nu doar supravietuiesc.Pentru ca mi-ai dat ochi ca sa vad si suflet ca sa simt.
Azi,multumesc pentru ca sunt om,cu defecte,cu greutati..si totusi,Tu continui sa iti arati frumusetea si sa imi daruiesti trairi noi.
Azi,iti multumesc pentru viata pe care o am.
Azi,mi-am dat seama ca problemelele,dificultatile,grijile,sunt trecatoare,iar ceea ce ramane neschimbat,zi de zi,clipa de clipa,este frumusetea care ma inconjoara.

vineri, 13 septembrie 2013

Scrisoare catre Doamne-Doamne..



Doamne,
Azi am nevoie de ajutorul tau.
Azi am nevoie de Tine.Si nu numai azi,ci in fiecare zi a vietii mele.Mi se intampla uneori sa ma simt singura,si atunci ma apuca durerea de stomac si ma simt ca si cum nu as avea nici un rost pe lumea asta.
Dar Tu esti mereu langa mine,sa imi amintesti cat de valoroasa si norocoasa sunt pentru ca Tu ma iubesti.
Si pentru ca Tu esti langa mine,si iti trimiti ingerii Tai sa ma tina strans in brate,imi recapat forta si imi indrept fața catre o noua zi.Cu mai multa incredere.Cu mai multa credinta.
Si ma straduiesc.Ma straduiesc sa vad lumea cu alti ochi.Ignor problemele ce ma inconjoara,sperand ca ele vor disparea de la sine.Dar nu dispar.Si imi vine sa plang pentru ca ma simt atat de neputincioasa.Si totusi,Tu esti aici,langa mine,si ma incurajezi.Iar incurajarea care mi-o oferi Tu,face mai mult decat 1000 de cuvinte.Si astfel,pornesc la drum cu incredere,iar problemele mele incep sa dispara.
Si iti multumesc pentru asta clipa de clipa.
Iti multumesc pentru fiecare secunda in care ai fost alaturi de mine cand nimeni altcineva nu era.
Iti multumesc prin faptul ca respir,si continui sa merg prin viata.
Iti multumesc prin faptul ca nu renunt la visele mele.
Iti multumesc prin faptul ca sunt o luptatoare.
Pentru ca stiu,ca asta iti doresti.Mi-ai spus-o de atatea ori:Fi puternica,ai incredere in tine si in Mine,Eu iti sunt mereu alaturi!
Si in acest moment,iti multumesc,Tata.
Iti multumesc,pentru ca asta e cel mai frumos lucru pe care il pot face pentru a-mi arata recunostinta.
Am gresit mult.Am ranit si am fost ranita.Poate ca inca nu i-am iertat suficient pe cei care m-au ranit.Dar o voi face.Incet incet.Pas cu pas.O voi face.
Si asta,pentru ca stiu ca esti mereu cu mine.Ma sustii.Chiar daca ochii mei nu te vad,sufletul o face.
Chiar daca nu te pot atinge,iti simt imbratisarea.Fiecare bataie a inimii mele imi spune ca esti aici,cu mine.
Am nevoie de Tine!Am nevoie da Tine,asa cum un bebelus are nevoie de dragostea mamei in primele lui zile de viata.
Am nevoie de Tine,asa cum un om are nevoie de iubire.
Si iti multumesc din nou,pentru ca indiferent cate lucruri rele am facut,Tu nu m-ai parasit niciodata.Din contra,Tu m-ai invatat sa iubesc.
Tu m-ai invatat sa traiesc.
Tu m-ai invatat bunatatea.
Da..uneori mi-e frica sa gresesc,dar stiu ca indiferent ce as face Tu nu renunti la mine.
Asa ca nu pot exprima in cuvinte ceea ce simt pentru Tine.
Singurul lucru care ti-l pot spune este,
Te iubesc!

Meriti...ツ



Meriti sa traiesti,asa cum un porumbel merita sa fie liber.
Meriti sa zambesti,asa cum un copac merita sa inverzeasca in fiecare primavara.
Meriti sa iubiesti,asa cum pamantul merita sa primeasca razele soarelui.
Meriti sa fii liber,asa cum o carte merita sa fie savurata.
Meriti iubirea lui Doamne-Doamne,asa cum El o merita pe a ta.
Va doresc o zi minunata!

joi, 12 septembrie 2013

Renuntam la Dumnezeu?!



Bunatatea este vazuta ca o slabiciune.
Apreciem mai mult lucrurile materiale care ne inconjoara decat persoanele care ne inconjoara.
Ii judecam pe unii oameni dupa bunurile care le au,fara sa ne uitam in sufletul lor.
Cum sa intalnim,cum sa gasim dragostea,daca nimeni din jurul nostru nu o poarta?
Daca nici macar noi nu o purtam?
Am ajuns sa ascultam din nou si din nou povestile de dragoste din povesti,faptele de prietenie si bunatate din povesti,uitand ca acestea pot avea loc si in viata reala.
Suntem inconjurati de cat mai multe tehnologii noi:IPhone-uri,IPad-uri,tablete,si din ce in ce mai putin de bunatate.Lasam in spate pesoanele care tin la noi.
Ce au devenit bisericile?Un salas al lui Dumnezeu,unde putem gasi liniste suflteasca si un loc bun de rugaciune?Nu..
In putin locuri mai gasim asa ceva.Pana si cand mergem la biserica,o facem pentru ca "asa se face duminica",am devenit roboti.Cand intri in biserica si pui o intrebare mai diferita,oamenii se uita la tine,judeca felul in care te rogi,cum te imbraci,judeca,judeca,judeca.Ce am ajuns sa facem?Sa judecam?!Noi,niste simpli oameni am ajuns sa judecam fiecare persoana pe care o intalnim,pana si pe cele pe care nu le cunoastem?!Iar Dumnezeu,care e mare,puternic nu ne-a judecat deloc,nici macar o data,de cand ne-am nascut!
Credem ca suntem cei mai buni,cand de fapt suntem cei mai mici.
Devenim egoisti iar cand avem nevoie de ajutor ni se intoarce spatele in multe locuri.
"Cu totii cautam dragostea,dar trecem unii pe langa altii ca niste roboti."
Un citat adevarat..din pacate.Cu cat fugim mai mult dupa bani,cu atat ne indepartam mai mult de Dumnezeu.
Si toate astea pentru ce?Putem mai mult!
Putem sa ajutam mai mult.
Putem sa daruim mai mult.
Putem sa zambim mai mult.
Putem sa iubim mai mult.
Putem sa traim mai mult.
Putem fi mai buni!
Putem fi mai oameni.






miercuri, 11 septembrie 2013

Mi-am dat seama...

Azi,mergand spre casa,mi-am dat seama ca noi oamenii,putem fi minunati,daca vrem.
Mi-am dat seama ca daca ne dam putin silinta,putem fi cei mai buni copii din lume,iar Tatal nostru,ar putea fi mandru de noi.
Mi-am dat seama ca este alegerea noastra daca vrem sa facem bine sau rau.
Mi-am dat seama ca putem fi darnici,si ne putem gandi la binele celui de langa noi fara astptam ceva in schimb.
Mi-am dat seama ca putem zambi si rade.
Mi-am dat seama ca langa noi,se afla permanent Cineva,care ne vegheaza si ne protejeaza.
Mi-am dat seama ca desi multi dintre noi nu suntem constienti de asta,Dumnezeu ne iubeste.
Mi-am dat seama ca am venit pe aceasta lume ca niste copii si din pacate,am devenit prea mult adulti.
Mi-am dat seama ca ne nastem plangand,prima noastra actiune cand venim pe lume est sa plangem.Probabil nu vrem,plecam din siguranta de Sus,din siguranta fizica din burta mamicii,si iesim plangand.
Dar de asemenea,mi-am dat seama ca plecam de pe lumea asta tot plangand.Plecam cu lacrimi in ochi,pentru ca ne-am indragostit de viata pe Pamant.
Plecam cu lacrimi in ochi pentru ca ne-am indragostit de diferitele moduri prin care Dumnezeu ne arata ca e cu noi.
Ne-am indragostit de viata.
Asa ca,haideti sa il vedem pe Dumnezeu peste tot in jurul nostru,pentru ca stiu,ca El este aici clipa de clipa.
Mi-am dat seama ca il iubim si ca suntem asemenea lui.

marți, 10 septembrie 2013

Nu mai suntem oameni!



Cu parere de rau,spun ca ne-am transformat in niste animale.
NU."Animale" este un termen prea frumos.Este un termen prea iubitor,pentru ceea ce au devenit unii dintre noi.
Din pacate,am ajuns sa traim fara constiinta.Am ajuns sa nu mai avem suflet.
Nu inteleg acum si nici nu stiu daca voi intelege vreodata.
Cum pot unii oamenii(din pacate acesti oameni devin o majoritate din ce in ce mai repede),cum pot sa fie atat de CRUZI si de lipsiti de suflet?!
Povestea copilului ce a fost omorat de o haita de caini a ajuns in toata Romania.
Peste tot,pe facebook,la stiri,absolut peste tot s-a vorbit sau se vorbeste de asta.Din cate am inteles se va face "o votare" daca sa omoram cainii maidanezi din tara sau nu.
Eu nu vad lucurile chiar asa.
Intradevar sunt unii caini violenti,care sar pe tine imediat (si ma refer strict la aceia fara stapan),dar asta nu inseamna ca toti sunt asa.
Daca tot poporul german,sau chiar toata populatia planetei ar fi fost judecata in functie de ceea ce a facut Hitler(il dau ca exemplu deoarece a fost un om foarte violent),probabil ca am fi ajuns sa luptam unul contra altuia pana ne-am fi omorat.
S-ar putea crea adaposturi,unde cainii fara stapan ar putea locui.
Iar daca unii chiar sunt violenti si nu mai au sansa la o viata "decenta" ar putea fi eutanasiati.Dar fara durere!
Noua ne-ar placea ca lumea sa ne bata pana murim?
Noua ne-ar placea sa murim in chinuri?
Va spun eu,NU.
In schimb,ne place sa omoram in chinuri!
Ceea ce este revoltator.!
Am vazut un videoclip in care niste romani au turnat benzina pe un caine fara stapan si i-au dat foc.
Asta nu mai e omenie.Asta e ucidere,si rautate.
Si pot spune ca nu sunt mandra de acesti oameni.
Acesti oameni nu merita sa li se spuna oameni.
Haideti sa oprim violenta asta.!
Haideti macar noi,cei ramasi cu o "picatura" de constiinta,sa spunem stop acestei violente in masa.
Pentru ca va spun,oamenilor nu le place sa li se faca rau,dar le place sa faca rau.
Din pacate,multi il dezamagesc zilnic pe Doamne-Doamne.

vineri, 6 septembrie 2013



Se face atata zarva in jurul raului.
Vedem zilnic la stiri date despre rapiri,crime,vandalizari,etc...mai pe scurt,vedem tot ce este rau in aceasta tara.
Este atat de des promovat raul,incat uitam ca exista si bine.
Incepem sa fim ca niste albine care roiesc in jurul unui stup plini cu faguri de miere.
Dar din pacate,pentru noi mierea sunt relele care se intampla in jurul nostru.
Suntem atat de atrasi de rele incat unii deintre noi au devenit dependenti sa afle stiri negative zilnic sub pretexul ca "se pun la curent cu starea in care se afla tara asta".Dar adevarul este ca aceasta este doar o scuza.
Daca ar vrea sa se puna la curent cu adevarat,nu s-ar mai uita zilnic doar la stirile care din pacate promoveaza numai stiri negative.
Rareori,cu ocazii speciale,vedem cate o stire buna.
Asa ca,din pacate,roim zilnic in jurul raului,si din pacate,in acest mod atragem raul.
Tu ce ai schimba?
Tu ce lucruri ai "promova"?
Binele sau raul?

miercuri, 4 septembrie 2013

Un mesaj de la Dumnezeu! ツ



Un mesaj din partea lui Doamne-Doamne pentru voi .
Dragii mei copii,
Cum a fost ziua voastra?
M-ati vazut azi?
V-am placut?
V-ati simtit protejati?
Cum vi se pare lumea pe care am creat-o pentru voi?
Mare,nesigura si urata?
Sau poate,va simtiti ca acasa,in siguranta,protejati clipa de clipa?Vi se pare frumoasa?
Va plac florile pe care le-am creat?Stiu..milioane de flori diferite.
Miliarde de culori diferite.Mii de parfumuri unice.
Dar despre iarba ce parere aveti?Verde si mereu gata sa rasara.
Nu e nevoie sa o udati,nu e nevoie sa ii puneti ingrasamant.Pur si simplu creste.
Creste cu ajutorul Soarelui,Pamantul de sub ea o hraneste,iar Ploaia  ii asigura destula apa pentru a nu muri.
Frumos,nu?
Hmm...dar despre animale ce parere aveti?
Cele salbatice supravietuiesc zi de zi,fara ajutorul oamenilor.Se lupta intre ele,pentru a asigura hrana puilor lor care sunt in crestere.Se lupta pentru a asigura hrana pentru ele insele.
Si totusi,zi de zi se nasc pui de lupi,cocosi de munte,veverite si multe alte creaturi,care probabil nu le-ati vazut niciodata.
V-am daruit si animale "de casa":catei,pisoi..care va alina sufletul si sunt niste prieteni de nadjde,desi nu vorbesc limba voastra.
Am vazut ca ati invatat sa va construiti singuri case,chiar blocuri..!
Am urmarit fiecare pas al evolutiei voastre!Mai stiti ca a fost o vreme cand nu stiati ca exista ceva ce se numeste "foc"?!Ha!Foarte amuzant,cand te gandesti ca acum puteti conecta zecii de mii de fire,cipuri si date minuscule care formeaza ceea ce voi numiti "calculator".
Ati evoluat atat de mult!Sunt mandru de voi..ati reusit sa va descurcati singuri.
Si totusi...
In ultimul timp ati dezvoltat atat de mult exteriorul lumii voastre,incat ati uitat de interiorul vostru.
Ati uitat de micile placeri ale sufletului.
Placeri care nu includ tehnologie,zgomotele masinilor,mirosul poluarii..placeri care nu va fac rau,si din care nu va treziti cu o mare durere de cap.
Da...
probabil ca ati uitat cum e sa mirositi o floare de pe camp,sa observati roua proaspata a ierbii.
Probabil ca ati uitat sa va uitati atenti la norii care plutesc chiar deasupra voastra si sa va doriti sa va cufundati in ei.
Probabil ca ati uitat ca stelele care apar noaptea pe cer au murit defapt...iar lumina lor calatoreste catre voi in mii de ani lumina,doar pentru a va lumina noaptea intunecata.
Probabil ca ati uitat...
Dar nu-i nici o problema!Eu sunt mereu aici ca sa va reamintesc asta.
Sa va reamintesc de micile bucurii ale vietii..
Sa va reamintesc ca Eu sunt in fiecare floare,fir de iarba si graunte de nisip din jurul vostru.
Sa va reamintesc ca fara Mine,totul ar fi uscat si fara viata.
Sa va reamintesc ca oricat de multe "greseli" veti face,oricat de multe "rautati" ati face,voi veti ramane INTOTDEAUNA copiii Mei!
Intotdeauna va voi iubi si va voi mangaia sufletul!
Intotdeauna va voi alina durerile si suferintele pe care vi le provocati voi insiva.
Intotdeauna.
Trebuie doar sa va amintiti ca exist.Ca sunt cu voi in fiecare clipa.Ca viata pulseaza in corpul vostru si in toate lucrurile vii care va inconjoara.Da!Chiar acum,puneti-va simtiti pulsul de la incheietura mainii sau de pe gat.Simtiti?Da..sangele circula prin voi.Inima nu se opreste din bataile ritmice nici macar pentru o secunda!Minunat,nu?
De ce credeti ca se intampla toate astea?
Raspunsul e usor:
Pentru ca meritati!Meritati fiecare picatura de sange pe care o aveti in voi  si fiecare bataie a inimii voastre.
Nu va irositi sansa pe care o aveti si traiti-va viata prin dragoste.
Ajutati-va aproapele.
Sa nu lasati sa treaca nici macar o zi fara sa faceti un bine.
Acum simtiti dragostea care e in voi si care va inconjoara...?
Acum Ma vezi?
Ma auzi?
Ma simti?
Da,sunt aici!
Si iti transmit cel mai simplu mesaj cu putinta:
Te iubesc!
                                                   Cu drag,Tatal tau,
                                                                             Dumnezeu. 

Un suras de la Doamne-Doamne ツ


Surasul unui copil este cel mai minunat lucru.
Surasul unui copil este dovada ca Dumnezeu exista.
Surasul unui copil este ca un curcubeu.
Surasul unui copil te va face intotdeauna sa zambesti.
Surasul unui copil este inocent si simplu.
Surasul unui copil aduce numai bucurie.
Surasul unui copil este dovada clara ca ingerii exista si ne vegheaza.
Haideti sa avem astazi surasul unui copil.
Haideti sa avem puritatea si inocenta unui copil.
Haideti sa ne bucuram de lucrurile din jurul nostru asa cum se bucura parintii de primele cuvinte ale unui copil.
Haideti sa fim chipul lui Doamne-Doamne.
Haideti ca azi sa ii facem pe cei din jurul nostru mai fericiti,mai iubitori si sa le oferim un suras de copil !
Si haideti si fim la fel de buni ca Dumnezeu!
Voi scrie aici o poveste care am auzit-o si mi-a placut foarte mult. :)
Un copilas se duce la magazinul de inghetata.
-Cat costa un cornet mare de inghetata?
-15 dolari,raspunde sec vanzatorul.
Copilasul sta ce sta si spune:
-Dar unul mic?
-12 dolari spune vanzatorul nervat si iritat.
-Dati-mi unul mic,va rog.
Copilul isi ia cornetul de inghetata si s duce la masa.
Dupa ce si-l termina lasa banii pe masa si pleaca.
Vanzatorul se duce,ridica banii si se uita miscat la acestia.
Acolo avea 15 dolari.12 pentru inghetata si 3 pentru el.
Putem sa ii facem pe cei din jurul nostru bucurosi cu tot ce avem. :) 

marți, 3 septembrie 2013

Suntem o masca sau suntem un chip pe care l-a modelat dragostea?



Multi oameni au inceput sa poarte masti.
Defapt toti purtam  sau am purtat masti macar o data in viata.
Toti ne mascam sentimentele,ori din cauza ca nu vrem sa parem fragili,ori din orgoliu si mandrie,ori pentru ca ne este frica...
Dar din pacate, multi oameni au inceput sa poarte masti cu care se pacalesc pe ei insisi.
Multi oameni au ajuns sa nu se mai cunoasca pe ei insisi.
Multi oameni au ajuns sa se urasca  pe ei insisi din motive ireale.Si asta pentru ca au ajuns sa se pacaleasca cu masca sau cu mastile lor.
E trist ca am ajuns sa facem asta si sa ne departam atat de mult de Dumnezeu.
E trist ca multi ne prefacem ca iubim si defapt nu mai stim cum e sa iubesti cu adevarat.
Si totusi,desi vedem zilnic oameni cu masti prin jurul nostru,care se prefac a fi ceea ce nu sunt,care ne ranesc pentru a dovedi ceva ce nu e real,desi vedem aceste lucruri atat de des,si oricat de greu ar fi sa nu o facem,nu ii putem condamna.
Nu ii putem condamna pentru ca in primul rand sunt oameni.
Nu ii putem condamna pentru ca toti gresim.
Nu ii putem condamna pentru ca nu suntem Dumnezeu.
Nu stim ce motiv i-a impins sa isi poarte mastile,nu stim daca fac asta pentru ca au fost raniti acum mult timp.
Nu stim daca fac asta din frica.
Nu stim daca fac asta pur si simplu din orgoliu.
Dar stim ca cel putin o data,la un moment dat,am purtat si noi o masca,constient sau inconstient.
Stim ca si noi,cel putin o data,am suferit,am plans si am implorat ajutor de la Tatal nostru.
De aceea,sa nu-i judecam ci sa-i ajutam cu tot ce putem.
Sa le fim alaturi.Iar daca ne resping sa ii lasam sa stie ca se pot baza pe noi oricand,oriunde.
Sa nu mai facem lucruri din interes,ci sa le facem din dragoste.
Haideti sa ii semanam lui Dumnezeu si sa il facem mandru de noi !
Haideti sa fim mai buni !

Ce alegem:banii sau dragostea?



Ma uit in jurul meu.Toti oamenii alearga.Dar ceea ce ma intristeaza cel mai tare este ca nu alearga dupa iubire ci dupa bani.
Ne-am pierdut mintile.
Spunem ca evoluam,dar defapt cadem intr-un abis fara sfarsit.
Spunem ca iubim oamenii,dar defapt iubim banii.
Spunem ca ajutam,dar defapt asteptam sa primim in schimb bani.
Ne-am pierdut in lumea asta.
Ne-am lasat influentati de unii si de altii.
Nu ne mai uitam in sufletul oamenilor ci in buzunarul lor.
Imi e dor sa vad oameni care trec pe strada fericiti,relaxati,iubitori.
Dar vad oameni carora le e frica sa se opreasca,iar aici ma refer la cei care au mai mult decat banii necesari.
Ma refer la cei care au un castig lunar mare,stabil si totusi nu se uita in ochii unui sarman.
Ma refer la cei care au si nu dau,ci din contra,mai vor.
Ma refer la cei care nu se satura niciodata.
Ma refer la cei care au devenit roboti ai lumii materiale.
Ma refer la cei care si-au vandut sufletul pentru bani.Si-au vandut sufletul pentru lucruri materiale.
Cautam sa castigam bani din orice facem.
Dar oare e corect?Oare e iubire?Oare asta ne face sa fim asemenea lui Dumnezeu?
Ieri,o cunostinta m-a chemat la o prezentare.O oportunitate "mare".Nu stiam despre ce e vorba,dar mi-am zis sa ma duc.Am ajuns acolo.
Un barbat a inceput sa prezinte oportunitatea afacerii "X"(nu voi da numele,pentru a nu va influenta).
Ideea era ca ei iti ofereau un card gratuit,care daca il aratai la casieria anumitor magazine inainte sa cumperi produsele,primeai 2% din ce cumparai inapoi.
Dar daca tu mai inscriai si pe altii in echipa ta si le ofereai cardul,primeai 1% din cumparaturile lor.
Asta este doar partea 1.Si daca faceti un calcul va dati seama ca ajungeati la un castig de 50 lei cu noroc.
Dar nu asta era pasul cel mare.Daca cumparai cardul premium puteai sa ajungi sa castigi din cumparaturile mai multor oameni si 2000 lei pe luna sau mai mult.
Dar ironic,cardul premium costa 8.600 lei !
Dupa prezentare,m-am intrebat:de ce am ajuns sa fim dependenti de bani?
Incepem sa cautam sa facem bani fara sa muncim!
Unde este acel spirit muncitor pe care il aveau oamenii acum sute de ani?
Cand nu exista tehnologie.Unde sunt oamenii muncitori si credinciosi?!
Mi-e dor de ei.Si ma tem ca pe zi ce trece ne departam de Dumnezeu,iubire,recunostinta,compasiune si ne indreptam doar catre beneficiile materiale extreme,ne avantam intr-un abis in care e o lume a cadurilor,calculatoarelor si mesajelor de genul:"Faci bani in timp ce dormi!"
Cu parere de rau,am ajuns sa ma satur de asa oameni.
Haideti sa ne trezim,sa nu fim asa!
Haideti sa fim pe placul lui Dumnezeu.
Cred cu toata taria ca in acest moment avem nevoie de asta mai mult ca oricand.




luni, 2 septembrie 2013

A venit toamna.. ツ



A venit toamna!
Multi oameni se plang sau le pare rau ca a trecut vara.
Multi zic ca vara a trecut pe langa ei.
Multi isi doresc sa vina din nou iunie.
Altii se bucura ca s-a terminat.
Multi mai vor un pic de concediu :) .
Dar eu zic ca noi sa ne bucuram!
Sa ne bucuram de culorile ce vor urma,drumuri pline de frunze si aer racoros de toamna! :)
Sa ne bucuram de aerul proaspat de dimineata,copii ce merg spre scoala.
Sa ne bucuram de noi decoratiuni pentru casa noastra.
Sa ne bucuram de un nou anotimp daruit de Dumnezeu!
Sa ne bucuram de tot ce inseamna viata!