Haideti sa iubim!

Imi este dor sa iubesc cu adevarat. Sa iubesc atat de mult incat sa simt ca inima mea se topeste de la atata caldura,de la atata dragoste.
Uneori uit cat de mult are nevoie sufletul omului de dragoste,de afectiune,de grija.
Uneori uit cat de mult ma iubeste Dumnezeu,uneori uit ca el este nu in stanga mea,nu in dreapta mea,nu in fata sau in spatele meu,nu deasupra sau dedesubtul meu,ci chiar AICI,cu mine.Chiar aici,in INIMA mea.
Daca lasam timpul sa treaca si ranile ni se intiparesc pe suflet fara sa fie vindecate,incepem sa uitam de toate persoanele din viata noastra care ne iubesc,uitam sa ne apreciem,sa ne iubim,sa ne ingrijim,si mai presus de toate,uitam ca avem un Tata care vegheaza asupra noastra clipa de clipa,care ne iubeste,care ne ADORA si care ne iarta,orice am face.
A trecut atata vreme de cand nu am mai postat pe acest blog,care face parte din sufletul meu.
A trecut atata vreme de cand am uitat sa imi pansez inima cu darnicie si recunostinta.
A trecut atata vreme de cand m-am departat nu doar de mine insami ci si de Dumnezeu.
A trecut atata vreme de cand am uitat ca am nevoie de grija,de iubire,de atentie,si nu doar din partea celor din jur,ci mai ales din partea mea.
Imi dau seama ca imi este atat de dor sa traiesc cu ADEVARAT. Sa simt ca zbor,sa imi aud bataile inimii...sa simt ca sunt vie si ca viata curge prin mine.
Simt cum incet incet ies din perioada mea de amorteala,din perioada in care sentimentele si emotiile mele au amortit,negasindu-si puterea de a iesi la suprafata.
Acum,mai mult ca oricand,simt ca am nevoie nu doar de iubirea lui Dumnezeu,ci si de iubirea mea.
Am nevoie sa ma iubesc,sa ma apreciez mai mult si sa am grija de mine.De asemnea,am nevoie sa port grija celor din jurul meu,sa ii iubesc,sa ii hranesc cu dragoste pana cand sufletul lor se va umple el insusi cu dragostea sadita in ei.
In lumea asta,atat de mare,ce conteaza CU ADEVARAT?
Conteaza cumva daca omul din fata ta are masina sau nu,daca sta la casa lui sau in chirie?Daca are bani sau e sarac?Conteaza daca merge duminica de duminica la biserica?Conteaza ce religie sau ce nationalitate e?Conteaza toate aceste lucruri la un om?
Un om adevarat,stie ce sa caute in fratele sau sora din fata lui.Stie ca toate cele enumarete mai sus nu conteaza.
Un om adevarat stie sa caute ce SUFLET are cel de langa el si nu ce haine poarta.
Din nefericire,uneori suntem nedrepti fata de noi insine.
Ne uitam la noi,ne privim in oglinda si zicem:"Hm,ce-i asta?De ce arati in halul asta?Nu stii cum sa iti mai acoperi suferinta?".
Uneori pur si simpu ne ignoram pe noi insine,pentru ca este mai usor.Este mai usor sa fugim,sa trecem peste nefericirea evidenta din ochii nostrii si sa ne vedem in continuare de viata.Si de multe ori,facem asta ani de zile,si viata trece pe langa noi,fara sa ne dam seama la timp ca e de ajuns!
Ca am fugit destul si ca a venit timpul sa ne uitam cu adevarat in ochii nostrii,in sufletul nostru si sa nu mai fugim de noi insine.
Si da,iimi dau seama ca a venit timpul sa spun:"Sorina,te recunosti?Recunosti ceea ce esti?Recunosti ceea ce ai devenit?Esti fericita?"
Iar daca raspunsul meu va fi nu,atunci a venit timpul sa fac schimbarea de care are nevoie inima mea.
A venit timpul sa am mai multa grija de mine,de coi din jur,de planeta.Grija si iubire.Doua lucruri atat de vitale pentru a te simti intreg.
Ar trebui sa se organizeze o campanie care sa imparta dragoste intregii lumi. :-)
Pentru ca adevarul este ca majoritatea dintre noi am uitat CINE suntem cu adevarat.
Si a venit timpul sa ne readucem aminte.