Azi vreau...

Azi vreau sa iubesc mai mult ca ieri.
Azi vreau sa zambesc mai mult ca niciodata.
Azi vreau sa ma bucur de viata asa cum n-am mai facut-o pana acum.
Azi vreau sa daruiesc oamenilor tot ce pot eu mai bun.
Azi vreau sa fiu o persoana care daruist energi pozitiva si imbucura pe cei din jurul sau.
Azi vreau sa savurez fiecare bucatica de mancare.
Azi vreau sa simt viata care pulseaza in mine si in tot ce ma inconjoara.
Azi vreau sa fiu recunoscatoare si pentru cel mai mic detaliu al vietii mele.
Azi vreau sa traiesc la cel mai inalt potential al meu.
Azi vreau sa traiesc,sa iubesc,si sa ma incred in Doamne-Doamne!
Azi vreau sa fiu copil!

Nu mai stim sa fim..oameni?

Daca te-ai intalni cu tine insuti,ti-ar placea ceea ce vezi?
O intrebare care m-a miscat foarte mult.Traim zilnic intr-o lume in care oamenii sunt...rautaciosi.
De multe ori mi s-a intamplat sa merg pe strada si sa aud trecatori spunand: "ai vazut ce par are ala?" sau "doamne ce prost e ala care mananca..uite ala de la masa din colt."
Fara sa ne dam seama,incepem sa ne credem Dumnezei.
Fara sa ne dam seama,devenim "imparati" in lumile noastre,si ne comportam ca atare.Dar din pacate,majoritatea dintre noi nu devin imparati buni,din poveste,ci rai,flamanzi dupa putere,plini de mandrie si cu gandul constant "eu sunt cel mai bun".
Incepem sa purtam cat mai multe masti.Nu-i mai lasam nici pe cei apropiati sa ne cunoasca.
Incepem sa..sa stricam esenta divina din noi.
Ne stricam trupul,mintea si inima.
Ii indepartam pe cei care tin la noi.
Devenim rai,invidiosi,gelosi,infumurati,judecam din ce in ce mai mult !
Si am privit cu tristete toata lumea,in momentul in care m-a napadit aceasta imagine.Si am inceput sa ma intreb:se mai poate face ceva?E prea tarziu?
NU! Nu e prea tarziu.
Dar depinde de noi sa ne alegem drumul pe care vrem sa-l urmam.
Depinde de noi daca alegem cararea rautatii sau cea a bunatatii.
Eu cred cu toata taria ca Dumnezeu ne-a creat asa:
Toti oamenii,toti,suntem jumatate bine,jumatate rau.Cu totii avem la fel de mult bine cat a avut Iisus,si cu totii avem la fel de mult rau cum a avut Hitler.
Dar este alegerea noastra daca vrem sa devenim "Hitler" sau "Iisus".Cu totii avem aceeasi cantitate de bine si rau in noi,dar Dumnezeu ne-a lasat sa alegem singuri daca vrem sa folosim binele cu care suntem inzestrati sau raul.
Asa ca,voi reveni la prima mea intrebare:
Daca te-ai intalni cu tine insuti,ti-ar placea ceea ce vezi?

Mesajul de azi,29 August 2013

Trebuie să salutăm fiecare nouă zi cu imensă bucurie şi, ridicându-ne din pat, să înălţăm braţele spre Cristosul Soare, Domnul nostru...
...în acea atitudine inefabilă şi sublimă a celui care năzuieşte cu adevărat să primească Razele Solare.
                                                                                             SAMAEL AUN WEOR

Lumea mea:o lume de poveste ツ

De fiecare data cand incep o noua carte,care imi place,ma cufund in ea ore in sir,fara sa ma opresc din citit.Iar daca e sa iau o pauza o fac pentru a manca sau alte lucruri necesare mie.
Ma intorc imediat la cartea mea,savurand fiecare cuvant,fiecare pagina.Si ajung la ultima pagina si brusc ma intorc cu picioarele pe pamant si realizez ca povestea s-a terminat.
S-a terminat acea lume noua.
Personajele care imi devenisera prieteni si le cunosteam la fel de bine ca pe mine insami au disparut.
Acum m-am intors la lumea mea,reala,si imi dau seama cat de anosta poate fi uneori.
Si ma intreb,pentru ce s-au creat cartile?
Si imi raspund:Pentru a putea lua o gura de aer.Ca sa ne racorim mintea si sufletul.Ca sa traim experiente ce nu le putem trai in viata noastra de zi cu zi.
DA! Cartile te conduc intr-un taram minunat.Iar daca te cufunzi cu adevarat in ele,izbitura cu realitatea te zguduie.Nu stiu daca voi v-ati pus la un moment data aceasta intrebare,dar eu mi-am pus-o.
Ce sa fac ca sa imi imbunatatesc viata?Sa fie mai fantastica?Sa fie mai nerealista?Sa fie mai de poveste?
Si mi-am dat singura raspunsul.
Ce fac majoritatea personajelor din carti?Isi infrunta fricile!
Mi-am zis sa ma pun serios pe treaba,asa ca am facut o lista cu toate lucrurile de care ma tem,incepand de la cel mai marunte lucuri pana la cele mai maricele. :) V-o recomand si voua!
1.Mi-e frica de inaltimi.
2.Mi-e frica de cainii fiorosi.
3.Mi-e frica sa nu fiu respinsa.
4.Etc,...
Dupa ce mi-am terminat lista de frici,mi-am facut o lista cu lucrurile care m-ar putea ajuta sa scap de ele,iar aici am inclus si unele lucruri de care imi e teama dar doresc sa le fac.
1.Vreau sa ma dau cu parapanta.
2.Vreau sa fac scufundari.
3.Vreau sa ingrijesc caini,sa ii cunosc mai bine.
4.Vreau sa imi spun parerea.
5.Etc,...
Asa am ajuns sa fac eu doua liste superbe,care ma ajuta sa imi traiesc viata cu intensitate. :)
Nu le-am indeplinit pe toate,dar am de gand sa nu las nici macar una fara a fi pusa in actiune.

P.S.Am gasit mai multe site-uri unde scrie sa iti faci o lista cu toate lucrurile care vrei sa le faci in viata asta(sau poti pune si un termen de tip "1 an" "20 ani",etc...eu prefer termenul de "viata")
Eu am inceput sa mi-o fac.Este minunat!
Va rcomand ca azi si nu numai,sa va traiti viata la cel mai inalt nivel al vostru.
Sa aveti parte de cel mai Maret Sentiment,dragostea.
Sa aveti parte de cel mai Inalt Gand,cel care contine bucurie.
Sa folositi Cuvantul vostru cel mai Clar,adevarul.

Momente..

Uneori ma intreb de ce este viata atat de dificila?Sau nu este?

Am momente cand totul mi se pare atat de complicat si dificil.

Am momente cand as vrea sa ma evapor.

Am momente cand as vrea sa o iau de la capat cu o viata noua.

Oare am putea sa traim fara sa ranim,sa judecam,sa insultam...fara sa gresim?

Imi doresc sa cred ca e posibil si totusi nu pot.

Am momente cand ma simt singura si vulnerabila,

Am momente cand simt ca pot muta muntii din loc.

Am momente cand iubesc pana si firele de iarba.

Am momente cand nu suport sa vad nici un om.

Am momente cand intalnesc oameni minunati in calatoria mea zilnica.

Am momente cand parca toata lumea pe care o intalnesc e cu fundul in sus.

Am momente dificile.

Am momente minunate.

Am momente pe care le petrec singura.

Am momente pe care le petrec alaturi de prieteni,familie.

Si cred ca nu sunt singura care are "momente".Cu totii avem.Nu putem evita acest lucru.Dar in momentele de disperare e bine sa ne aducem aminte ca suntem in viata asta cu un scop.Si ar fi pacat ca nu il indeplinim.

Un con de brad :)

Azi ma plimbam prin parc si m-am asezat pe o banca.Deasupra mea se intindeau crengile unui brad,cu conuri mari pe ele.
Am tras una dintre crengi mai aproape de mine si m-am uitat atenta la ea.Am descoperit ca la baza ei se afla un con mic,care probabil era in crestere.M-am uitat si la baza altor crengi.Aproape toate aveau conuri mici,pregatite sa devina mature.In schimb,jos,sub copac, se aflau conurile mari si batrane,cazute datorita vantului sau greutatii.Si am realizat ca exact asa suntem si noi oamenii.Ne nastem,crestem,murim.Si nu exista nimic pe lumea asta care ar putea opri acest lucru.Si totusi este alegerea noastra daca vrem sa folosim viata pe care am primit-o.
Sa folosim sansa pe care am primit-o.
Sa o folosim spre binele nostru si al celor din jur.
Sa o apreciem.
De ce ne e atat de greu sa intelegem?!!!De ce nu putem pur si simplu sa intram in actiune..?!
De ce nu putem simti clipa de clipa viata care ne curge prin vene..?Si cred ca din acest punct de vedere,animalele salbatice sunt mai evoluate ca noi,din pacate.
Haideti sa incepem sa fim cu adevarat oameni.

O mica schimbare :)

"Multi si-au facut casa din pietrele cu care au dat altii in el."
                                                               (Adrian Paunescu)
Noi ce facem cand oamenii ne insulta?Ce facem cand ne judeca si incearca sa ne dea inapoi?Ii infruntam sau ne retragem intr-un colt?Ii lasam sa ne faca rau sau ne ridicam inapoi in picioare?
In viata asta ranim si suntem raniti.Dar putem alege sa vindecam si sa fim vindecati.Eu aleg a doua varianta.
Numai ganditi-va cat de frumos este ca o persoana sa iti multumeasca,nu neaparat prin cuvinte,ca ai ajutat-o?
Cred ca toti cunoastem acel sentiment de implinire dupa ce ajutam o anumita persoana. :)
Toti stim sa iubim.
Toti stim sa traim.
Toti stim sa iertam.
Toti stim sa bucuram si sa ne bucuram.
De ce sa lasam supararea,frica,ura sa ne strice viata?De ce sa ne ruinam existenta?
De ce sa renuntam,cand putem avea totul?
De ce sa cautam cearta cand putem crea intelegere?
Putem face o lume mai buna.Putem sa ne cream lumea noastra buna.Iar ceilalti se vor molipsi de la noi. :)
Putem sa fim puternici,iar cand simtim ca vom cadea,Dumnezeu isi va intinde mana spre noi!
Oamenii ne-au gresit,dar si noi le-am gresit.Mai bine decat sa le purtam ranchiuna ar fi sa iertam.Sa iertam si sa imbratisam.Niciodata nu vom stii ce se ascunde in sufletul unei persoane,decat daca ne va spune ea.Nu vom stii ce a determinat-o sa faca anumite actiuni.
Noi nu suntem in masura sa judecam si totusi o facem.Dumnezeu este in masura sa judece si totusi nu o face.
Haideti sa dam sansa fiecarei zile sa fie cea mai frumoasa din viata noastra!
Haideti sa facem bine in lumea asta!
Haideti sa nu mai insultam ci sa incurajam!
Haideti sa semanam mai mult cu Dumnezeu! ツ

Voi incheia cu un citat pe care l-am primit de la un cititor si care mi-a placut foarte mult. :)
“Niciun om nu este atat de sarac incat sa nu poata darui un zambet. Si niciun om nu este atat de bogat incat sa nu aiba nevoie de el.”

Mi-e dor...

Imi e dor sa ajut oamenii,nu sa ii judec.

Imi e dor sa raman alaturi de cei dragi,nu sa ii abandonez.

Imi e dor sa vad zambete si sa aud rasete,nu sa vad lacrimi si sa aud plansete.

Imi e dor sa strang viata in brate nu sa o indepartez.

Imi e dor sa traiesc nu sa supravietuiesc.

Imi e dor de Doamne-Doamne.

Imi e dor de plimbari lungi prin natura.

Imi e dor..

Tuturor ne e dor de ceva,de cineva.As putea face o lista intreaga cu locurile,persoanele,lucrurile de care imi e dor.Voua de ce va e dor?De cine?

Eu mi-am facut o lista,si vreau sa fac,sa revad sau sa simt din nou toate acele lucruri de care mi-e dor.

Voi?  

ツ 

Cel mai cumplit sentiment..

Acum ceva timp m-am intrebat care este defapt cel mai cumplit sentiment.Ar puta fi ura?Oamenii fac multe din ura,dar am ajuns la concluzia ca nu.Ar putea fi gelozia,invidia?Ei bine,nu.Ar putea fi tristetea?E foarte sus in mica mea lista imaginara dar nu.Frica?..

Eu consider ca cel mai rau sentiment,care nu ar merita nimeni,nici macar cel mai rau dusman al meu sa-l traiasca,este singuratatea.Cand suntem singuri ne simtim izolati de lume.Incepem sa ne punem intrebari:Eu de ce nu am prieteni?De ce sunt singura in acest moment?

Incepem sa ne indoim de noi insine,ne pierdem increderea in noi."Oare nu suntem destul de buni pentru ceilalti?Singuratatea ne ofera tristete,iar tristetea poate conduce la depresie.

Zilnic,convietuim cu tot felul de persoane:la munca,familia,doamna de la magazin,etc..Cu totii suntem inconjurati de oameni in fiecare clipa si totusi ne simtim singuri.Ne putem simti singuri intr-o relatie,sau in familie.Ne simtim singuri atunci cand nu comunicam,iar ceilalti nu ne inteleg nevoile.Ne simtim singuri in clipele acelea cand credem ca pana si Dumnezeu ne-a parasit.

Dar sa va spun ce cred eu din tot sufletul meu!De fapt nu cred...stiu!

Stiu ca Dumnezeu e in fiecare clipa cu noi...in noi!

Stiu ca putem fi inconjurati de oameni speciali pe care nu i-am observat pana acum.

Stiu ca exista "o jumatate" pentru noi,in lumea aceasta.

Stiu ca indiferent cat am vrea sa ne complacem in starea de singuratate intotdeauna e o usa deschisa.Intotdeauna putem cunoaste persoane noi.

Stiu ca daca noi nu credem in ceva nu inseamna ca acel ceva nu exista.

Stiu ca Doamne-Doamne ne iubeste,pe fiecare dintre noi si ne vrea numai binele.

Stiu ca gresim de 100 de ori intr-o zi si ceilalti ne gresesc tot de 100 de ori intr-o zi.Dar putem ierta si ei ne pot ierta.Pentru ca nici unul dintre noi nu e perfect.

De asemenea stiu ca noi suntem conectati unii cu altii intr-un mod inexplicabil.Si merita sa privim fiecare persoana prin niste ochi iubitori si sa vedem binele din ea.Pentru ca noi suntem reflexia lumii iar lumea e reflexia noastra.

Stiu ca putem iubi.

Mesajul de azi, 20 August 2013

Ce parinte plin de iubire i-ar da copilului lui sa citeasca o poveste care nu se termina in modul cel mai minunat cu putinta?
Nu cred ca exista sau ca a existat vreodata un astfel de parinte.Foarte multi parinti le recomanda insa copiilor lor:"Orice ar fi,nu renunta sa citesti povestea pana la capat,chiar daca sunt capitole care te sperie!" 
                                (Mike Dooley)
O mica continuare,scrisa tot de Mike Dooley:

Convingerile care te limiteaza nu sunt invizibile decat daca iti traiesti viata in limitele impuse de el sau in masura in care continui sa faci ceea ce ai facut intotdeauna.

Trage de tine.Indrazneste sa gandesti la o scara mai mare si comporta-te de parca cel putin un vis ti s-a implinit deja.Nu tine cont de micile ganduri ingrozite care iti demonstreaza negru pe alb,in modul cel mai logic cu putinta,ca gresesti, si care te implora sa te intorci in zona ta de confort,unde te simti in siguranta!

Chiar astazi,fa ceva ce nu ai mai facut niciodata.Da pilda... pleaca mai devreme de la serviciu si du-te sa vezi un film.

Ochii vorbesc !

Ieri mergeam pe strada si am vazut rezemat de peretele magazinelor un om sarac,probabil fara casa,murdar,care mirosea a alcool,infofolit intr-o gramajoara de haine rupte pe aici si pe acolo.Am trecut pe langa el fara sa ma opresc.La cativa pasi mai incolo se afla un fast-food si m-am oprit brusc.Am simtit ca trebuia sa ii iau ceva de mancare acelui om.(si ca sa fiu sincera,imi venea sa cumpar tot fast-food-ul pentru el in acel moment :).La coada erau niste oameni care se plangeau ca vor altfel de meniu,ca e prea scump,ca vrea fara x si y.Si deodata am realizat ca majoritatea oamenilor isi permit sa isi ia un sandwich cu snitel de pui si cartofi ,si totusi se plang.Asta facem tot timpul!Ne plangem ca e coada prea mare,ca mancarea e prea fierbinte,ca servirea nu e buna,ca parcarea s-a ocupat,etc.Si nu mi se pare corect.Asta e tot ce pot spune.
Dar in final,mi-am primit sandwich-ul cu snitel de pui si m-am intors spre acel om.M-am aplecat spre el si se uita nauc la mine,cu niste ochi rosi(probabil din cauza bauturii).Saracul om,a ajuns in halul asta,singur,pe strazi..baut.(baut nu beat! ).I-am intins sandwich-ul si i-am zis ca Dumnezeu il iubeste.L-a luat,a spus un "multumesc" incet..dar in acel moment timpul s-a oprit in loc pentru mine.L-am privit ,si chiar daca acel multumesc de abia s-a auzit,ochii lui au spus mai mult de 1000 de cuvinte.Ochii lui imi multumeau.M-am ridicat si am plecat mai departe.
Pot spune ca m-am simtit minunat dupa aceea,pentru ca acel om,a meritat.Indiferent de starea lui,a meritat sa primeasca o mancare calda si proaspata.
Si va dau un sfat prietenesc :) :daca veti mai da peste un om al strazii,opritiva si oferiti-i macar un cuvant bun.Sa stie ca nu e singur.Sa stie ca Dumnezeu il iubeste.Intradevar,nu toti sunt asa...unii sunt agresivi,sau..rai.Nu trebuie sa va opriti la toti.Opriti-va la cei la care va spune sufletul..
Pentru ca il veti simti pe Dumnezeu..

ツ

Mesajul de azi 19 August 2013

Dasi uneori simti ca iti pierzi speranta,nu renunta la tine sau la cei din jur.Nu renunta sa mai traiesti,pentru ca daca iti vei lua timp sa te gandesti vei observa ca ai o gramada de motive sa zambesti si sa traiesti!

Mesajul de azi 18 August 2013

O zi frumoasa este o zi in care este bucurie.

O zi frumoasa este o zi in care este iubire.

O zi frumoasa este o zi in care am ras.

O zi frumoasa este o zi in care am zambit.

O zi frumoasa este o zi in care am facut un dar.

O zi frumoasa este o zi in care il iubim pe Dumnezeu!

Haideti sa avem o zi frumoasa! ツ

Avem un suflet minunat!

Chiar daca oamenii fac lucruri ingrozitoare,nu inseamna ca sunt oameni ingrozitori.
De curand,am auzit aceasta afirmatie,si vreau sa spun ca mi-a atins sufletul...si am realizat ca noi nu suntem ceea ce facem.Nu suntem greselile noastre,nu suntem actiunile noastre.Noi,NOI cei care suntem cu adevarat,suntem doar sufletul nostru.Doar atat.Pentru ca sufletul nostru este cel mai pur lucru pe care il avem.Sufletul nostru,batran,este cel mai intelept lucru pe care il avem.Eu cred ca noi toti,am trait mai multe vieti,am avut mai multe corpuri,si totusi acelasi suflet.Asta pentru ca sufletul nostru este de fapt ceea ce suntem cu adevarat.Dumnezeu ne judeca dupa sufletul nostru,nu dupa greselile pe care le facem ca oameni.
Da,suntem complicati!Avem minte,constient,subconstient,corpuri astrale...avem tot tacamul.:) Si totusi,singurul lucru pe care il avem cu adevarat este sufletul nostru.Si daca noi incepem sa alergam prin viata si sa luam decizii cu mintea..este cea mai mare greseala pe care o facem,si totusi,o facem.Nu,nu vorbesc sa luam decizii cu inima.Pentru ca inima poate fi inselatoare si chiar poate fi o mica egoista in felul ei :).Inima functioneaza pe baza sentimentelor noastre.Dar sufletul nostru,functioneaza pe baza lui Doamne-Doamne.Asa ca..de ce sa ne mai amagim?De ce sa mai alergam pe carari intortocheate?De ce sa ocolim destinatia finala?Pana la urma,tot sufletul va face alegerea ce buna.Asa ca,haideti sa il ascultam de prima oara.Pare greu..Stiu!Cum sa ne dam seama cand ne vorbeste cu adevarat sufletul?!Dar crede-ma.Vei stii.Intotdeauna vei stii cand iti vorbeste sufletul.

Mesajul de azi, 17 August 2013

"Nu exista arma mai eficienta decat bunatatea,Un zambet,un compliment,o incurajare sau un act de compasiune-toate ar trebui sa faca parte din arsenalul fiecarui om.
Iti doresc sa ucizi,sa distrugi si sa strivesti cu ajutorul acestor arme toate temerile cu care te vei intalni astazi,deopotriva in tine insuti si in ceilalti."
Va doresc o zi minunata!ツ
P.S.Lumea e mai frumoasas cand stii sa iubesti!

Amintirile raman...

Ne e dor de o persoana sau de amintirile traite cu ea?Eu cred ca putin din amandoua.Cel putin o data,fiecare dintre noi, si-a dorit sa revada un film,sa manance din nou inghetata dintr-un anumit loc,sa reciteasca o carte,sa se aseze din nou pe o banca din parc,in care a stat alaturi de persoana iubita.

Toti iubim amintirile,iar fara ele nu am putea trai.Sufletul nostru e o casa,iar amintirile sunt camerele ei.Putem alege sa retraim o amintire placuta sau una mai putin placuta.Dar orice am face,ele vor ramane la locul lor,in casa sufletului nostru.De multe ori imi doresc sa uit anumite pasaje din viata mea,dar dupaia imi zic:

Sufletul meu,e casa mea.Daca vreau sa il cunosc,va trebui sa ii cunosc fiecare camera.Va trebui sa vizitez fiecare camera.Pentru ca in aceasta casa m-am nascut,si in aceste camere am crescut.De fiecare data cand m-am impiedicat de o piatra,am scris asta in sufletul meu,iar amintirea s-a pastrat intr-una din camerele casutei mele.De asemenea,de fiecare data cand am avut o victorie,am insemnat asta intr-una din camarutele casei mele.Daca nu as mai avea toate aceste amintiri,nu as mai stii cine sunt.Daca nu as mai avea amintirea pierderii persoanei iubite,nu as mai stii cat de mult sunt capabila sa iubesc.Asa ca,multumesc lui Dumnezeu,ca am amintiri.Multumesc ca imi aduc aminte sa iubesc,sa rad,sa ma joc...sa traiesc!Si,Doamne,te rog ajuta-ma sa am mereu casa curata,fiecare camera sa fie la locul ei,luminoasa si frumoasa,chit ca contine o piatra sau o victorie.Pentru ca astfel,ma voi cunoaste mai bine,si voi avea mai multa grija de mine.Si cunoascandu-ma pe mine,ii voi cunoaste pe cei din jurul meu,si voi invata sa ma iubesc si sa ii iubesc mai mult decat am facut-o pana acum.

Visam sau..? ツ

Unii oameni imi spun ca sunt o visatoare..iar altii ca sunt prea realista.Eu cred ca sunt putin din ambele.:)

Tu cum esti?Visator,realist,jucaus,serios,vesel,trist..?Iti spun eu:esti de toate! :)..dar depinde de tine cum vrei sa fi in majoritatea parte a timpului.

Simt ca noi oamenii,am uitat sa fim visatori,in sensul bun.Alergam doar dupa necesitatile si nevoile noastre zilnice.Am uitat sa ne acordam acel timp al increderii,cu noi insine,in care visam la casa noastra de pe malul marii,sau cum obtinem un cec de 1.000.000 $ de la un strabunic care a murit. :)

DA! Cu totii avem vise.O sa va spun un citat care imi place foarte mult:"Daca ti s-a dat un vis,ti se vor da si sanse sa il indeplinesti".Asa ca,ce mai asteptam?Haideti sa dam drumul viselor noastre,sa credem in ele,sa credem in noi, si mai ales,sa credem in El.Pentru ca El ne-a dat viata la care am visat..doar ca ne-am ratacit pe drumツ

Un film care mi-a dat incredere ori de cate ori l-am privit a fost The secret .
Bucurati-va de el,si pasiti spre noua voastra viata!

Haideti sa visam impreuna,iar visele noastre sa devina realitate!

Noi si Dumnezeu :)

Azi,am gasit aceasta povestioara minunata!Si sunt sigura,ca dupa ce o veti citi,ii veti intelege mesajul.Nu ii stiu autorul,dar stiu ca a fost postata pentru prima oara in Ungaria. :)

"Doi bebeluși vorbesc:
-Zi-mi, tu crezi în viața de după naștere?
-Bineînțeles.După naștere vine viața. Poate că noi suntem aici ca să ne pregătim pentru ceea ce urmează după naștere.
-Las-o baltă ! După naștere nu este nimic ! De acolo nu s-a întors nimeni ! Și, pe deasupra, cum ar putea să fie?
-Nu știu exact, dar simt că acolo sunt lumini peste tot…Poate umblăm pe propriile noastre picioare și mâncăm cu gura noastră.
-Asta-i o mare prostie! Umblatul este imposibil! Și cum am putea mânca cu gura asta derizorie? Nu vezi cordonul ombilical? Și gândește și tu o clipă la asta: viața postnatală e imposibilă fiindcă cordonul e prea scurt.
-Da, dar mă gândesc că este precis ceva acolo, doar că e altfel decât ceea ceea ce numim noi viață.
-Ești prost. Nașterea este sfârșitul vieții și asta este.
-Uite, nu știu exact ce se va întâmpla, dar Mama ne va ajuta…
-Mama? Tu crezi în Mamă ? !
-Da.
-Nu fi ridicol ! Ai văzut-o pe Mama pe undeva? A văzut-o măcar cineva vreodată ?
-Nu, dar ea e peste tot în jurul nostru. Noi trăim înăuntrul ei. Și, cu siguranță, datorită ei, noi existăm.
-Bine, acum lasă-mă în pace cu idioțenia asta, bine? O să cred în Mamă când o să o văd.
-Nu o poți vedea, dar dacă ești liniștit, poți să auzi cântecul ei, poți să simți dragostea ei. Dacă ești liniștit, poți simți grija ei și vei simți mâinile ei protectoare."

Traim sau supravietuim?

De multa vreme oamenii au incetat sa mai fie..oameni.Majoritatea au devenit ca niste roboti.Se trezesc,merg la munca,acasa.Uneori,in programul lor mai intra si o fuga pana la supermarket.Intalnirile de Duminica cu prietenii sau familia au devenit asa de uzuale incat se duc la ele din obisnuinta.

Iar acum,stau si ma intreb:oare pentru asta ne-a creat Dumnezeu?Ne-a creat ca sa devenim niste persoane care doar exista,sau ne-a creat ca sa traim?!

Suntem atat de obisnuiti cu viata pe acest Pamant,incat o tratam ca si cum ar fi ceva normal.Dar nu este!

Viata pe acest Pamant este orice,dar numai normala nu!Viata pe Pamant inseamna trairi,experiente,bucurie,iubire,infrangeri,victorii.Dar daca noi alegem aceleasi lucruri zi de zi inseamna ca ne-am pierdut scopul.Ne-am pierdut bucuria pe care o au copiii mici si ne-am pierdut zambetul.Incepem sa radem din ce in ce mai rar,iar in timpul unei zile obisnuite suntem cu gandul  in alta parte.Iar asta nu mai inseamna sa fi om!In ultimul timp am devenit altceva..

Asa ca,de astazi,haide sa luam o hotarare.Haide sa fim cu adevarat oameni.Sa ne trezim ca sa traim.Sa ne trezim ca sa simtim totul la cel mai inalt punct al nostru.Sa ne simtim respiratia si inima,care bate in orice clipa pentru noi.Sa fim atenti cand deschidem usa casei noastre.Sa iubim mai mult,sa radem mai mult,sa zambim mai mult,sa ne jucam mai mult,sa actionam mai mult.Sa traim.

Pentru ca astfel,il putem face mandru pe Dumnezeu si nu numai.Ne putem face mandri pe noi insine.Pentru ca noi suntem cea mai frumoasa creatie a Lui.El ne-a dat sansa sa traim.Tot ce trebuie sa facem este sa o folosim.Si nu in ultimul rand,sa ne gandim la cei din jurul nostru.Pentru ca ei sunt la fel ca noi.Toti facem greseli,asa ca merita sa ne iertam intre noi.Dumnezeu ne iubeste orice am face,asa ca si noi,ca oameni,ar trebui sa ne iubim ca niste frati.Pentru ca asta suntem.Traim pe o planeta minunata,care e casa tuturor.

Va imbratisez! ツ

Ce este iubirea?

Azi,dupa o lunga conversatie la telefon,mi-am pus intrebarea "Ce este iubirea?"

Cum iubim noi defapt?Iubim persoana,sau iubim ceea ce face ea?Ii iubim fizicul sau sufletul?Cum am putea caracteriza iubirea?Prin cuvinte sau prin fapte?

Asa ca,m-am gandit sa fac o mica caracterizare a (ceea ce cred eu) ca e o iubire adevarata.ツ

Iubire e atunci cand imbratisezi persoana de langa tine si nu mai vri s-o lasi.

Iubire e atunci cand daruiesti o floare unui strain.

Iubire e atunci cand hranesti porumbeii,cand le vorbesti,si cand te bucuri ca sunt cu tine.

Iubire e atunci cand ii pregatesti o cina surpriza dupa o zi grea la munca.

Iubire e atunci cand ai impresia ca totul e perfect asa cum e,cu bune,cu rele.

Iubire e atunci cand te joci in parul lui(ei) si nu iti vine sa il(o) mai lasi.

Iubire e atunci cand pisica ta vine si toarce in bratele tale.

Iubire e atunci cand catelul tau sare pe tine si iti da o "imbratisare".

Iubire e atunci cand ii lasi pe copii sa sara pe tine, sa te traga de par si sa te ciupeasca.

Iubire e atunci cand uzi florile si vorbesti cu ele.

Iubire e atunci cand iti certi copilasul care s-a lovit la joaca deoarece ti-e frica sa nu se raneasca din nou.

Iubire e atunci cand iti pregatesti tie un ceai cald seara si o cada cu spuma si apa calda.

Iubire e atunci cand ai grija de cei din jurul tau.

Iubire e atunci cand ai grija de tine.

Iubire e atunci cand Dumnezeu iti trimite ingeri ca sa te vegheze.

Iubire e atunci cand Dumnezeu te vegheaza si te asculta zi si noapte.

Iubire e atunci cand iti ierti se cel mai mare dusman.

Iubire e atunci cand...iubesti.

Acum mult timp,am citit un fragment ce m-a impresionat foarte tare intr-o carte:

Asa cum un copilas te trage de par si te ciupeste pentru ca te iubeste,asa si Eu te ciupesc si te trag de par prin micile dificultati prin care treci,pentru ca asta e modul Meu de a-ti arata ca te iubesc.Adevarat iti spun ca Eu ii ciupesc doar pe cei ce-i iubesc si la sfarsit,ei vor vedea iubirea mea,chiar daca pe moment simt doar durerea ciupiturii.

Iubire e atunci cand il lasam pe cel de langa noi sa zboare.ツ

Mesajul de azi,16 August 2013

Nu-i asa ca azi e o zi minunata?Nu-i asa ca in ciuda a tuturor lucrurilor rele care se intampla,cerul e inca luminos iar iarba continua sa creasca?Nu-i asa ca ploaia isi face aparitia pentru a mai hrani florile?Nu-i asa ca ca azi e o zi minunata? ツ

Nu mai stim sa fim liberi?

Oamenii sunt ca niste furnici.Misuna de colo-colo.Intr-o zi normala,un om merge la munca,in magazine,acasa,la benzinarie,etc.Pentru multi dintre noi,fiecare zi este la fel.Mergem,dar nu simtim.Vorbim,dar nu gandim.Lasam totul "pe pilot automat".Nu numai ca timpul se scurge repede,dar si momentele frumoase se raresc.Asta pentru ca nu mai stim sa traim.Suntem incatusati in propriile noastre temeri."Nu voi avea destui bani,nu pot sa fac asta,este prea riscant,etc."Si asa se scurge viata noastra.Si traim cu gandul ca fiecare zi faceam ceva,treaba,serviciu,copii,si totusi ramanem cu senzatia ca defapt nu am facut nimic.Iar asta deoarece nu mai stim sa traim.Omul a fost nascut ca sa fie liber!Nimeni nu il incatusaza,ci el insusi se incatuseaza.Avem nevoie de libertate.Alege  azi sa fi un om liber! :)

Merita sa fim asa?

In ultimul timp,am observat ca din ce in ce mai multi oameni judeca.Ne judecam familia,prietenii,strainii,iar uneori ma intreb de ce?Putem fii tot ce e mai bun,putem sa traim la cel mai inalt potential al nostru.Putem sa iubim,nu sa ranim.Putem oferi un zambet,nu o lacrima.Putem oferi putere,nu deznadejde.Putem sa fim buni,cu adevarat!Pentru ca suntem oameni,facem greseli,ne pare rau,iar apoi gresim din nou.Dar de data asta ne dam seama,si o luam de la capat.Si desi se intampla sa gresim,stiu ca Dumnezeu nu e suparat pe noi nici o clipa.Pentru ca El stie ce suntem noi cu adevarat.El stie ca sufletul nostru e pur si sincer.Imi place sa cred ca atunci cand ne-a creat,El a pus in fiecare dintre noi,o doza de bunatate si o doza de rautate(impartite in mod egal).Dar,tine de noi sa alegem daca vrem sa folosim mai mult doza de bunatate,sau cea de rautate.
Asa ca azi,va propun sa ne bucuram mai mult de noi insine,si sa ii bucuram pe cei din jurul nostru.Nu vom stii niciodata ce inseamna o fapta buna pentru cineva.Tot ceea ce conteaza,e sa traim la cel mai inalt potential al nostru,sa iubim,sa gresim si sa iertam. ツ

Mesajul de azi,15 August,2013

Una din cartile mele preferate este "Mesaje de la Univers" de Mike Dooley.O recomand tuturor,si multe dintre mesajele zilnice care le voi posta vor fi din cartea aceasta :) .

"Iti doresti mai mult,iar acesta este un lucru bun.Foarte bun.Mai multi bani,mai multa iubire,mai multa energie,mai multa distractie.

Ok.Uite ce iti propun...Aminteste-ti ca singurul lucru care te desparte de toate aceste lucruri este un simplu gand.Nu te despart de ele o cariera,un an de zile,o coincidenta fericita sau o relatie...ci un simplu gand.

Te rog,emite acest gand."

Va doresc sa aveti o zi minunata,in care sa oferiti cel putin o imbratisare,sa faceti sa zambeasca cel putin un om si sa iubiti mai mult ca ieri ! ツ

Cine sunt eu?

Sunt un om,la fel ca tine.Un om cu calitati si un om cu defecte in acelasi timp.Iubesc viata si oamenii.

Imi place sa observ batrani care merg tinandu-se de mana pe strada.Imi plac sa ii vad pe oameni cum iubesc si cum se lasa iubiti.La randul meu,imi place sa iubesc si sa fiu iubita.Fac tot posibilul sa vad frumsetea celor din jurul meu si mai ales,frumusetea din interiorul meu.
Cred cu tarie ca noi toti am venit pe acest pamant ca sa iubim,sa ne bucuram de fiecare moment din viata noastra si sa zambim !Ador calatoriile,pentru ca prin intermediul lor am sansa sa cunosc oameni noi,traditii noi,zambete noi. :) (iar o calatorie poat fi considerata si cea in care mergi pana la magazinul de alaturi ca sa cumperi o paine). :)
Asa ca,va invit sa calatoriti impreuna cu mine in paginile acestui blog,care in scurt timp va deveni jurnalul meu si jurnalul tau.Va deveni "caietelul" nostru de amintiri,trairi,ganduri.Va deveni o mica carare intre tine si mine.
Si crede-ma,semanam mai mult decat iti poti inchipui.
Pentru inceput iti voi spune un lucru care il avem in comun:putem zambi

Cum s-a nascut acest loc?

Iubesc sa scriu,iar intr-un timp aceasta dorinta a devenit din ce in ce mai mare.Obisnuiam sa imi scriu gandurile intr-un caiet personal,citit doar de mine.Dar acum,am sansa sa impartasesc cu voi tot ce traiesc,tot ce simt,si mai ales motivele pentru care merita sazambesti de cel putin 100 de ori pe zi. :)

Asta e pe scurt rezumatul meu,si al acestui loc.

Va imbratisez,si va trimit in dar un pachet de zambete,pentru noul inceput al vietii noastre !