Eu consider ca cel mai rau sentiment,care nu ar merita nimeni,nici macar cel mai rau dusman al meu sa-l traiasca,este singuratatea.Cand suntem singuri ne simtim izolati de lume.Incepem sa ne punem intrebari:Eu de ce nu am prieteni?De ce sunt singura in acest moment?
Incepem sa ne indoim de noi insine,ne pierdem increderea in noi."Oare nu suntem destul de buni pentru ceilalti?Singuratatea ne ofera tristete,iar tristetea poate conduce la depresie.
Zilnic,convietuim cu tot felul de persoane:la munca,familia,doamna de la magazin,etc..Cu totii suntem inconjurati de oameni in fiecare clipa si totusi ne simtim singuri.Ne putem simti singuri intr-o relatie,sau in familie.Ne simtim singuri atunci cand nu comunicam,iar ceilalti nu ne inteleg nevoile.Ne simtim singuri in clipele acelea cand credem ca pana si Dumnezeu ne-a parasit.
Dar sa va spun ce cred eu din tot sufletul meu!De fapt nu cred...stiu!
Stiu ca Dumnezeu e in fiecare clipa cu noi...in noi!
Stiu ca putem fi inconjurati de oameni speciali pe care nu i-am observat pana acum.
Stiu ca exista "o jumatate" pentru noi,in lumea aceasta.
Stiu ca indiferent cat am vrea sa ne complacem in starea de singuratate intotdeauna e o usa deschisa.Intotdeauna putem cunoaste persoane noi.
Stiu ca daca noi nu credem in ceva nu inseamna ca acel ceva nu exista.
Stiu ca Doamne-Doamne ne iubeste,pe fiecare dintre noi si ne vrea numai binele.
Stiu ca gresim de 100 de ori intr-o zi si ceilalti ne gresesc tot de 100 de ori intr-o zi.Dar putem ierta si ei ne pot ierta.Pentru ca nici unul dintre noi nu e perfect.
De asemenea stiu ca noi suntem conectati unii cu altii intr-un mod inexplicabil.Si merita sa privim fiecare persoana prin niste ochi iubitori si sa vedem binele din ea.Pentru ca noi suntem reflexia lumii iar lumea e reflexia noastra.
Stiu ca putem iubi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu